Ani, zece

-Cati ani au trecut de cand ati terminat clasa a patra? Ati fost ultima mea generatie de elevi, spuse plina de emotie batrana invatatoare.
D-na L.C., acum in varsta de 88 de ani, facea socoteala:
-Ati inceput in anul…, ati terminat in anul...33 de ani! zise ea cu atata usurinta, exact ca atunci cand era la catedra.
Acelasi zambet cald, aceeasi privire vesela, acelasi obraz fin si luminos.
"Oare chiar nu s-a schimbat in tot acest timp?" se minuna A. "Sau nu pot eu sa o vad altfel decat o stiam?!" Vru sa o intrebe pe C. S., colega si prietena langa care statea la masa, daca are aceeasi impresie, dar isi auzi invatatoarea certand-o cu blandete:
-Ai ramas aceeasi, A. draga, aceeasi distrata visatoare! Tot timpul trebuia sa-ti atrag atentia la ore. Chiar nu era nimic din tot ce va predam eu acolo, care sa-ti starneasca dorinta de a le cunoaste?
-Si totusi am fost premianta! zambi A. Cel mai mult imi placea la sport, la muzica, la desen si la serbari, continua ea.
De cand se intalnisera, abia daca scoase o vorba. Ascultase povestile pline de haz sau de necaz ale colegilor ei.
C. S. era divortata, iar I., fata ei tocmai terminase liceul. Avusese o firma de contabilitate, la care renuntase de ceva timp din cauza suprasolicitarii. In prezent lucra la o firma de piese auto, a varului ei, era multumita. Avea casa ei, masina ei si doi minunati parinti care ii fusesera mereu aproape.
C. I. avea cabinetul ei stomatologic in Canada, la Edmonton. Reusise asta dupa ani buni in care a fost nevoita sa-si refaca studiile si dupa un stagiu destul de indelungat in teritoriile inuite. O luase de la capat exact in perioada cand s-a nascut fiica ei, A, acum aflata deja la colegiu. Avusese si C. I. probleme in casnicie, dar reusisera, impreuna, sa le depaseasca.
R. M. avea si el afacerea lui. Incercase initial ingineria, apoi actoria, ca acum sa aiba o firmulita de productie in domeniul marketingului. Avea ca partener de afaceri un olandez. Se insurase destul de tarziu si nu avea copii.
G. N., fostul ei coleg de banca, avea un sex shop. Nu era insurat, nu avea copii, sau cel putin nu stia sa aiba.
R. S. lucra la aeroportul Otopeni, iar P. O. a mostenit de la tatal lui, scaunul de manager la o firma de international movers. Era casatorit cu o tipa mult mai tanara ca el si aveau o fetita pe drum. Asta nu l-a retinut sa-i faca ochi dulci C.-ei S. si sa o invite sa iasa impreuna, doar ei doi.
V. era de mult timp stabilita in USA. A. isi amintea de dupa amiaza aceea de dinaintea plecarii ei, cu cata pofta mancasera ele, la V. acasa, sanvisuri cu sunca de Praga, cu rosii stropite din belsug cu ulei si sare, vorbind despre ce va fi. Asa ii placuse V.-ei sa ramana in memoria lor, clipa despartirii.
V. R. era jurnalist, iar D. C., cu sotul si cei doi baieti se stabilisera in Franta. Sotul ei era compozitor, sau ceva de genul asta.
A. deja nu ii mai auzea. Plecase cu gandul peste mari si tari, imaginanadu-si cum prietenii ei s-ar lua de mana, de acolo de unde s-ar afla si umpland pamantul cu o copilarie ramasa vesnic in inimile lor.
Iesi din visarea ei si redeveni atenta la discutii. I. C., ramasa vaduva la Revolutie, isi refacuse intre timp viata. Avea un baiat de peste douazeci de ani.
M. M., ultimul din gasca lor, avea o firma de import-export utilaje de forare. Era proaspat insurat, avea o nevasta tinerica si asteptau un copil.  N-as zice ca tanara lui sotie era geloasa, dar cu siguranta era foarte vigilenta :)
"Interesant, gandea A, in timp ce copiii fetelor erau cel putin la varsta adolescentei, baietii nu erau sau abia erau pe cale sa devina tatici. Poate ca lor le-a luat mai mult timp sa afle ce isi doresc de la viata."
-A venit si randul tau, zise invatatoarea A.-ei. Tu cu ce ne incanti?
-Mie imi este foame, rase A. cu gura pana la urechi. Povestea mea este mai lunga, mai bine sa mancam inainte de a o asculta.

"O seara faina!" isi incepu A. insemnarea din jurnalul ei la intoarcerea acasa. Atat reusi sa scrie si "vacarmul" reincepu: pustiul se juca de-a transformerul, iar de ceva timp ii intrase (nici nu stia cum) in casa un nazdravan de pisoi alb de care dadea oriunde se ducea, oriunde deschidea o usa, chiar si in frigider.
Copiii de jucau, pisoiul se tot foia printre picioarele ei, iar afara incepu sa ploua torential.
"O seara faina" se putea citi pe pagina ramasa deschisa, a jurnalului ei.
Iulie, anul...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie