Vineri

Am fost sa luam biletele la teatru . Cele pe care le-a rezervat telefonic d-na T, la rugamintea d-nei B, la rugamintea noastra, a d-nei S si a d-nei T.
Sa fie acesta un lant al slabiciunilor? Ale noastre sau ale societatii? Nu gasesti “la liber” aceste bilete. Lumea merge la teatru. Biletele se vand ca painea calda din perioada comunismului: pe sub mana, repede si nu mai multe de. La National, lipit la loc vizibil, un afis ne anunta ca nu se admit mai mult de 8 bilete pentru fiecare rezervare. Semnat directiunea.
“Lasati si ceva la casiera, atat cat sa”….sa ce? Eu vreau sa merg la teatru, atat.
Poate sambata seara, uitandu-ma "Pe gaura cheii", voi reusi sa inteleg cine este vinovatul.
Am luat biletele si am plecat. De data aceasta, la aceasta casierie, nu am mai lasat nici un banut in plus. Am mers pe jos pana in Romana. In drum am intrat la Humanitas si la Carturesti. La Humanitas era oferta: ”Cumparati trei, la pret de doua”…cumparati trei lumi si platiti doar doua. Una este gratis si este, evident, cea mai ieftina. De data aceasta nu am mai cumparat nimic, nici eu si nici el. La Patria l-am intrebat pe Magellan daca anul acesta participa la targ. Nu, anul acesta nu mai participa, dar mi-a promis ca-mi va face o oferta personalizata la cererea mea: cinci duble in Palma de Mallorca. Nici pana in ziua de azi n-am primit nimic din partea lui. Cum te numesti daca lasi sa-ti scape o astfel de cerere, pe timp de criza?!
La Carturesti, ochii tristi ai lui Dan Puric priveau de pe masa pe care fusesera expusi spre vanzare, la nepasarea celor multi. Am incercat sa-mi amintesc daca l-am vazut vreodata pe scena. Da, in "Sinucigasul". Si l-am ascultat vorbind la o emisiune de la Realitatea tv. Nu l-am urmarit in intregime, dar i-am simtit caldura pe care o transmitea. I-am raspuns cu aceeasi caldura. A fost o reactie fireasca, reactie care nu are absolut nimic de a face cu renumele lui Pavlov, cu normalul si cu normele de conduita si comportament. Firescul este al fiecaruia si vine din interiorul sau. Pana cand am simtit impulsul de a schimba canalul, fiindca ma fura somnul de la atata caldura.
M-am intrebat de ce oamenii ca el au mai mereu ochii tristi? Sa fie oare pretul platit pentru cunoastere? Pe coperta a doua scria: ”Dan Puric ii leaga pe romani de Dumnezeu...
Si este unul dintre cei ce vad omul nu ca individ, ci ca persoana”.
Mi s-a strans inima. Oare am gresit eu atunci cand am spus “revolutie la nivelul fiecarui individ"? Trebuia oare sa spun “revolutie personala?”
Ma fac oare vinovata, am gresit rostind acest cuvant? Am venit acasa si am deschis DEX-ul. Primul cuvant al primei definitii pentru “individ” era”persoana”. Prima definitie a cuvantului “persoana” incepea cu "individ". Atunci am inteles ca oamenii care se adreseaza celorlati cu sufletul, sunt prizonierii cuvintelor. De aici le vine tristetea.
M-am infuriat pe cuvinte! Ma uitam la “individ” si nu stiam ce sa fac cu el:
-Esti un intreg indivizibil: tatal, fiul si sfantul duh/ mama, fiica si sfanta treime? Esti intregul minte, spirit, trup si suflet? Esti indivizibil cu tine insuti, dar divizibil cu perechea impreuna cu care procreezi, dai viata unui nou intreg? Individul are si masculin si feminin.
Ma uitam la “persoana”, in care nu am reusit sa vad decat radacina cuvantului ”persan/a”.
Daca tu esti persan/a, atunci cealalta radacina este indian/a? “Persoana” are doar feminin, daca este sa-l analizam aplicand regulile gramaticale. M-am uitat din nou la individ. Daca tu esti indian, atunci despre ce indian vrei sa-mi vorbesti: despre incasi, mayasi, azteci sau despre indienii din Asia?
Nu, cei din Asia au fost confundati cu amerindienii. Un om a gresit, iar omenirea nu a fost in stare sa repare greseala lui.
Daca le spui turcilor sau irakienilor ca sunt arabi, se supara: "noi suntem persani!”
Daca ii confunzi pe pakistanezi cu indienii, se supara. Palestinienii se omoara cu evreii pentru o limba de pamant. Oare nu exista peste tot in lumea noastra oameni care transmit caldura lor sufleteasca, mai presus de cuvinte?
Istoria predata in scoli nu este istoria celor ce au facut-o, ci a celor care au inventat alfabetul cu care au fost scrise cuvintele. ”La inceput a fost Cuvantul”...el ne-a adus suferinta. Daca vom invata sa tacem, poate ne vom reaminti.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie