Miercuri

De ce scris si nu doar citit

Intotdeauna concretul a fost si este al scriitorului si al scrisului sau. Cititorul este o chestie abstracta, o masa amorfa care, desi exista, nu se va concretiza niciodata pe raftul unei biblioteci sau in arhiva vreunui site in virtual. In mod paradoxal, suportul scriitorului-cititorul-nu exista. Sau, mai bine spus, cititorul nu are trecut, nu are prezent, nu are viitor.
Cititorul incepe a exista si a se concretiza abia in clipa in care isi exprima-in scris-parerea, opinia, trairea, simtirea, emotia, impresia, dorinta, viziunea. Intr-un cuvant, in clipa in care cititorul devine scriitor.
Asadar, declar ziua se AZI, ziua eliberarii creatorilor mici si mijlocii de sub jugul listei obligatorii de lectura:)
Este ca si cum ti-ai lua destinul in mainile tale.

De ce blog si nu carte

A existat candva un moment zero, in care mi-am definit ca obiectiv, scrisul. Initial ma gandisem sa scriu o carte, pornind de la experienta mea de viata, prin care sa “dau mai departe” ceea ce altii imi daruisera la randul lor, experienta imbogatita cu ceea ce aveam eu de daruit. Apoi ideea ca macar un om si-ar cheltui banii pe cartea mea, m-a determinat sa aleg optiunea de a o scrie on line, astfel daruind-o celui interesat, fara ca acesta sa faca un minim de efort financiar, citind-o. In plus de asta, gandul ca o carte, indiferent care, indiferent de autor, devine automat o marfa supusa politicilor de marketing, m-a umplut intotdeauna de repulsie. 
Unele carti mi-au fost “biblii”, altele mi-au fost indrumare s.a.m.d. Foarte multe insa, mi-au umplut bibloteca de praf. Pe acelea le-am dat la reciclat fara urma de regret, de dragul copacilor sacrificati odata ca suport de tipar pentru niste mari cretinisme.

A mintire

Sambata am fost la un chef. Am vorbit cate-n luna si in stele. Asta pana cand un cititor al Ziarului Financiar, a vrut sa-mi stie parerea:
-Ce parere ai despre criza financiara?
Ma gandeam sa-l intreb daca acea criza despre care a pomenit este a lui, este ceea ce-l carcaterizeaza, este ceea ce-l defineste pe el, ca om. Dar intrebarea mi s-a parut inutila odata ce omul acela pur si simplu nu exista, fiind doar o proiectie si un proiector pentru scrisul altcuiva. I-am dat un raspuns pe care speram sa-l perceapa ca pe un punct, desi in aparenta implica un semn de intrebare.
-Despre ce?
-Cum adica despre ce? Si dadu sa ma informeze.
-Ia mai lasa-ma domnule cu prostiile astea. Nu ma intereseaza problema!
-Da, dar cine are credite....
-Ce sa fac eu acum daca noi nu avem credit catre vreo banca si nici nu am avut vreodata?
Nu ne-am intins niciodata mai mult decat ne-a fost plapuma. Am trait ani la randul cu vise, dorinte si nazuinte, pana cand acestea au inceput sa prinda viata, prin aparitia de oprtunitati fructificate prin munca.
Iar in ceea ce ma priveste pe mine personal, am plasat visele, dorintele si nazuintele mele in afara materialului, ori pentru asta nu am avut nevoie de credit bancar. Si apoi, valoarea banului nu sta in puterea lui de cumparare. Valoare banului este data de usurinta cu care te lepezi de el. Si nu ma refer aici la cheltuieli, investiti, plasamente, ci la a le da foc. Pur si simplu.
Si spun asta fiindca ma gandesc ca daca viata ar fi depins de bani, ne-am fi nascut cu bani pe noi, ca niste solzi, in loc de par sau natura ar fi nascut niste pomi in care cresteau bani.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie