Marti

-Zi pe "cuvantul meu de pionier" ca-ti vine sa razi de aia 3. Esti prost cumva, fara suparare? Adica, pe bune, e ca si cum ai rade de un film la care ai mai ras de nenumarate de ori pana acum. Cum sa-ti vina sa razi de aceleasi si aceleasi replici, aceiasi actori, acelasi decor, aceeasi regie, acelasi scenariu?! E ca si cum ai rade de glumele lui Doru Octavian Dumitru. Ce gasesti de ras la niste retarzi, la niste retrograzi?!
Ma gandeam ca poate nu sunt numai retrograzi sau batuti in cap printre cei ce tin lumea pe loc ci ca sunt si unii platiti sa creeze si sa intretina o permanenta stare conflictuala. Platiti sau motivati in vreun fel sau altul. Dar stii ce?! Tot dobitoc e si ala care face doar un job sau doar bizniz din asta. Adica, du-te dracului, chiar nu-ti dai seama ce faci?! Stii, chestia aia cu "iarta-i ca nu stiu ce fac"...fuck off!

-Hmmm…Zeitgeist.

-Despre Zeitgeist am avut de zis doar ca filmul mi se pare ca vine ca o confirmare la aproape toate constatarile mele de pana atunci, ca realizatorii lui vor doar sa ne deschida ochii asupra adevaratelor minciuni si manipulari la care am fost supusi si ca schimbarea acestei realitati se va face atunci cand cei mai multi oameni vor constientiza cat de usor este sa schimbi lumea (in bine) daca incepi cu tine insuti/insati. Asta se intampla acum mai bine de trei ani, pe vremea cand bunul meu simt nu mi se parea atat de patetic intr-un spatiu populat de caini si de pisici dresate. Si cand zic animale nu ma refer la intelect, ci la totala lipsa de originalitate, de imaginatie, de spontaneitate, de deschidere, de talent de ce vrei tu.
Cum sa razi de niste incuiati care s-au ferecat in spatele gratiilor si au aruncat cheia?!

-Simplu. De fapt, uite asa: "hahaha". Intre 1 si 10 mai sunt multe alte note. Putini iau 1, putini iau 10. Dar e o tona de 5 la mijloc. Am povestit de imaginea asta de mai multe ori. Un pahar de bere, din care evident ies bulele la suprafata. Unele mai intai, altele mai pe urma, dar pana la urma ies toate. Felul cum se agata cu coltii si ghiarele de pahar sa nu se ridice la suprafata  este comic tocmai pentru ca nu este tragic. Tragic ar fi fost daca nu ieseau toate pana la urma, dar ies toate. Este comic pentru ca bulele chiar au impresia ca au o sansa se se opuna naturii lucrurilor.

-Mie mi s-a terminat tot rasul. Mie imi vine doar sa plang, dar nu de mila lor, ci de mila mea.

-Sorry, azi nu! Azi nu ti s-a terminat inca rasul si azi nu ti s-a spart punga de plans si azi nu mori. Azi nu se termina nimic. Azi e doar o alta zi intr-o serie a dracu de lunga de zile.

-Da, e frustrant, sa stii. Iar chestia aia cu "azi e doar o alta zi intr-o serie a dracu de lunga de zile" suna chiar amenintator.

-Am voie sa intreb cine sunt acesti primi 3 subiecti de care ai vrea sa razi, dar nu poti? Uite, azi chiar nu am altceva mai bun de facut, asa ca o sa casc si io gura la durerile tale, daca imi dai voie. Pe de alta parte nu mi-ar strica un pic de criticism constructiv. Pe undeva sper sa fiu unu din aia 3. M-am obisnuit (desi poate nu stii) sa ma mai tragi de nas in jos o data la ceva vreme.
Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand te citesc am senzatia ca sunt in "La tiganci". Un fel de zona crepusculara unde cuvintele au alt inteles decat stiu eu. Si totusi, chiar daca nu-s in stare sa le inteleg sau nu e ceva de inteles tot persist in a incerca sa inteleg ceva.
Eu cred ca e un compliment asta si sper sa fie vazut ca atare. Sper. Pentru ambii. In alta ordine de idei, mai sper si ca barbatii sa ramana niste copii imaturi.

-Doamne fereste! Poate doar de la brau in sus. Asta ai inteles-o sau ai nevoie de o schita?

-De la brau in sus e si capul. Capul cap. Si eu ma refeream in principal la ala, sa fiu sincer. Ma ingrijoreaza exact asta, ca ma gandesc doar cu capu cap. As mai vrea sa gandesc si cu celalalt. Macar o data la o luna plina.
-La intrebarea "cine sunt superiorii" da-mi voie sa-ti raspund in doar doua cuvinte ceea ce odata am exprimat in clar si in mult mai multe, pe vremea cand tu erai absorbit de subiecte pe care le-ai considerat ca fiind mai importante: FUCK YOU! Cu subiect si predicat!

-Nu trebuie sa iti zic ca-ti dau, dar trebuie sa-ti zic ca astept cu interes, desi nu stiu ce sa fac cu acest fuck you. Esti exact genul de om despre care nu stii in ce fel o zice. Si nu, nu gandesc cu capu ala... dar si maica-mea mi-a zis la un moment dat "du-te in pizda ma-tii".
Unele lucruri au mereu doua sensuri, chiar si cand il mai au pe-al treilea. Cat despre absorbit, inca sunt. In toata onestitatea, eu nu am fost niciodata crepuscular, ci foarte foarte explicit. Asta nu inseamna ca nu pot coexista cu alte feluri de oameni, unii chiar crepusculari.
Deci, ramane cum am stabilit si astept cu interes raspunsul tau, daca esti buna binenteles.

-Nu sunt buna, sunt nebuna. La adapostul acestei declaratii pot sa spun orice, nu? Cred ca mai important decat ceea ce intelegi tu din ceea ce scriu eu, este ceea ce simti. Si nu, nu stiam ca te-am obisnuit "sa te trag in jos de nas". Habar nu aveam. Pentru ca nu mi-ai spus, iar eu nu citesc gandurile oamenilor decat daca acestea sunt exprimate in scris.
E drept ca nu de putine ori mi-a trecut un gand prin minte pe care mai apoi l-am vazut scris sau rostit pe la unul sau pe la altul, pe aici si pe dincolo, prin real si prin virtual. E o situatie stranie pe care, nu usor, am acceptat-o asa cum este si mi-am gasit linistea doar atunci cand nu m-am mai luptat sa o inteleg sau sa mi-o explic. Sa zicem telepatie si gata.
Interesant este faptul ca exista  un om care imi patrunde in ganduri (sau caruia ii patrund eu, nu stiu) foarte des, dar tocmai cu omul acesta nu ma inteleg deloc atunci cand incercam sa comunicam normal. De-a dreptul crepuscular, nu?
Si nu, nu esti unul dintre "superiori”.
Ah, si trebuia sa-ti take your chances sau, cum ar fi zis Irina Nistor pe vremea cand traducea filmele anilor 80 pe casetele video, "du-te naiba". Ceea ce, venit dinspre mine, poate insemna o binecuvantare.

-Bineinteles! Sunt oricum adeptul ideii ca oricine poate spune orice, insa ma da inapoi faptul ca numai unii aleg sa foloseasca acest drept. Uneori ma simt vinovat ca eu pot si imediat simt nevoia sa ma opresc. Cred ca de aceea beau asa mult. Toate vocile imi zic sa nu ma mai opresc. Dar nu pot, sunt slab. Beau si nu mai sunt. Suna absolut patetic, dar hey... eu dorm bine. Cel putin intr-un fel, eu am o setare in care cu chiu cu vai reusesc sa fiu nebun... sort of speak. Altii sunt si nici macar nu recunosc, o fac pe normalii. I fucking hate those people. 
Nu stiu exact ce simt cand te citesc. Probabil putin disconfort si un strop de frica. Altfel nu ar fi fun. Cred ca nimeni nu e confortabil sau increzator cu un set de unelte chirurgicale. E normal pe undeva, sa stai pe deget si canta pasarica ca nu te striveste gigantul. Uhm… suna mai inocent in capul meu. Ceva gen desene animate. La dracu, nici asta n-a sunat tocmai normal.

-Nah, mie vocile imi spun ca sa ma mai opresc si eu, ca bag spaima-n oameni. Si eu ma opresc, de dragul lor, al oamenilor. Si apoi constat ca nu mi-e bine deloc ca m-am oprit, ca oamenii sunt de doua feluri: ori niste cacaciosi carora le este frica sa-si infrunte spaimele, ori niste ipocriti. Asa ca ma dezlantui. La dracu! Pentru faza cu degetul  te somez sa-mi faci o schita, ca sa pot vedea inocenta din capul tau. In culori, te rog. Altfel nu pot, deoarece in capul meu inocenta duce o lupta apriga cu experienta si nu dunt deloc sigura care dintre ele va invinge.
-Vezi, d’aia cred in explicit. Un lucru pe care il stiu este ca mintea umana nu a fost conceputa sa fie limpede si curata si ca mintea a ca un muschi: nu il flexezi, nu il imbibi, se atrofiaza. Si functioneaza asa: toate emotiile pe care le ai, le ai chimic. Nu e nici o componenta emotionala la mijloc, spirituala. E chimie. Imi pare rau, dar e chimie. Te enervezi, cresti adrenalina. Ti-o suge, bagi niste dopamina. Visezi, consumi niste mdma. Ziceam candva, corpul uman e cel mai bun si capabil farmacist, dar nu e singurul. Unii nici pe astea nu vor sa le incerce. Traiesc o viata plicticoasa, anosta, insipida, incolora, inodora, oparita si absenta si degeaba. Si asta nu e de mirare avand in vedere ca peste 95% din populatia globului e proasta de bubuie. 
Am cautat pe youtube, in scop ilustrativ, dar nu gasesc nimic relevant. Imagineaza-ti pe Alba ca Zapada cum tinea pe degete pasarele si le canta. Ei, eu nu sunt Alba ca Zapada. Eu sunt mai Guliver asa, dar nu doar mare ci si foarte stangaci. Una din teoriile mele e ca viata nu e facuta sa fie perfecta. 
Viata e facuta sa fie traita. Daca o vrei perfecta e inevitabil condamnata la esec. Fara doar si poate. Dar daca e facuta sa fie traita, azi nu am dat inca coltul. Si azi nu-i las pe altii sa ma streseze. Si azi nu am o problema cu mine. In principiu, foarte mult azi nu. Deci, daca "azi nu" ceva rau, atunci azi traiesc. Azi sunt. Azi sunt in mod sigur confortabil sa nu stiu despre ce era intrebarea, si totusi sa raspund.
-Ok, deci iti place explicitul. Si mie, desi sunt situatii cand, dus la extrem, face ca dialogul sa-si piarda farmecul in favoarea utilitatii lui.
Cred in chimie doar pana in punctul in care ajung sa ma resping pe mine insami. Dincolo de acel punct nu mai stiu in cine sau in ce sa cred. Obisnuiam sa cred in Dumnezeu, dar odata ce el a incetat sa existe, nu stiu ce sau pe cine sa pun in loc. Cred ca toate acestea tin strict de masculinitatea, respectiv, feminitatea chimiei si care nu au cum sa nu fie diferite.
-:)
-:)

Dialog cu un necunoscut.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica