Gandul rau si omu' bun

Ma durea o anexa la ce frig imi era! Imi era asa de frig, ca nu puteam sa ma dau jos din pat ca sa inchid usa. Ora 4:32 am. Zaceam in agonie, dardaind dureros, cand am auzit primele picaturi. Gandul rau si imaginea inundatiei venite de la cel de sus, m-a aruncat ca pe arcuri. Zic sa dau fuga sa-i anunt pe vecini, pana nu e prea tarziu si pentru unii si pentru altii. Gandul bun m-a tinut pe loc si m-a facut sa ma zgaiesc pe tavan, inainte de a-i smulge pe bietii oameni din bratele somnului.
Zgaindu-ma eu asa, in semiintuneric, zaresc un Argonaut dandu-se cu capul de tavan. Vazandu-ma vazandu-l, zvaaaar, a zburat pe usa de la balconul meu ce da spre Zori de Zi. Ii iau urma, cu gandul nebunesc de a-mi lua si eu zborul. Nu, nu ratiunea si nici logica m-au tinut pe loc, ci faptul ca totul fusese o inscenare. Luna Noua si Luceafarul de Dimineata aveau nevoie de Ochii Mei care sa le dea valoare narcisismului lor.
-Oh, sunteti frumosi, cum doar in vis un Inger se arata. Bine, doi. La fel de frumosi ca si data trecuta si ca acum doua dati.
Am schimbat pastila in argomat si am adormit la loc, nu inainte de a le ura somn usor si vise placute tuturor Zburatorilor, mai ales celor care nu se mananca.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica