Duminica

-Ceea ce ne lipsește din politică la ora actuală, pentru ca lucrurile să se îndrepte, este Mâna Femeii!
Glasul clar și răspicat al Președintelui îmi înfiora auzul. Nu știu acum dacă vocea sa mă făcuse să vibrez cu atâta intensitate sau mesajul său.
-Da, n-ar fi rău! N-ar fi rău deloc, am zis, gândindu-mă la biletele bancare de diferite valori ce au în comun o masculinitate absolut îndoielnică.  În definitiv și la urma urmei, așa cum îți este felul îți este și portofelul. M-am cam săturat de mâna tremurândă a unui pictor, de dramatismul de mahala, de nebunia geniului, de bărbile mai mult sau mai puțin istorice! Da, de Mâna Femeii este nevoie în politică, în economie, în societate! Exact ca la o Casă de Om.
-Interesantă abordare, se auzi după o scurtă pauză, glasul prezidențial. Dumneata fiind?
Eu, însă, eu eram sătulă de o astfel de mentalitate,  o mentalitate care strangula ideea cu imaginea idiotului, fie el și un excelent idealist în materialismul său.
Mă gândeam să-i spun Președintelui că sunt  chiar Eu, Mama Domnului Fiului Meu, Mama Domnișoarei Fiicei Mele, Doamna Domnului Meu, Fiica Părinților Mei și că, întâmplător sau nu, sunt vorbitoare de Limba Româna. Dar m-am abținut. M-am abținut, în primul rând, pentru că nu eram convinsă ce înțelege Președintele prin "Mâna Femeii" și, în al doilea rând, pentru că nu eram convinsă daca noi doi, el și eu, chiar vedem lumea în una și aceeași lumină. M-am mulțumit doar să-i zâmbesc și să-i spun:
-Sunt Magazionera de la Gestiunea de Vise Erotice. Vă prezentați cu un bon de mișcare semnat și parafat corespunzător și vă transferăm instantaneu mijlocul fix solicitat întru atingerea scopului.

Deschid ochii. De undeva de deasupra mea mă privea un ochi de cer. Deși era de un albastru sublim, ceva îl făcea să nu se încadreze în normalitate. Eram deja împăcată cu ideea de anormal, dar faptul că acesta ajunsese deja până la cer m-a făcut să-mi îndrept privirea spre nivelul ochilor mei și să cercetez. Seara ce tocmai trecuse mă condusese într-un loc ciudat, dar dintr-o sumă de motive, foarte plăcut. Și totuși, zorii de zi s-au revărsat în noapte, într-un mod total neobișnuit. Ce s-o fi întâmplat în timpul nopții ? De fapt, unde oare mă găsesc? Îmi amintesc doar de bucuria pe care o aveam sperând și crezând că ajunsesem la destinație. Secvențe ciudate de amintiri dau buzna la suprafață. Să fi visat oare?

Actrița, deși șchiopăta pe scenă, era maiestuoasă interpretându-și propriul rol. Îmbrăcată într-o rochie lungă, fuma cu ajutorul unui țigaret lung, cu gesturi foarte feminine, într-un decor elegant și luxos, în timp ce-și repeta monologul pe care și-l proiectase ca pe un dialog. Din toată această scenă se simțea vibrația unei femei ce cunoscuse iubirea și, în aceeași măsură, dezamăgirea și suferința, fericirea și tristețea, ura și plictisul, indiferența și compasiunea, altruismul, egoismul, simțirea și nepasarea. O vibratie foarte intensă, pe care o transmitea asistenței. Femeia aceasta juca și vibra și trăia în același timp, emițând și transmițând publicului valuri, valuri și unde din ea până când, neiertatoare, oglinda s-a spart lovindu-se ca de o stâncă de ucigâtorul realism de tip bla bla bla.
Totul fusese teatru. Chiar și faptul că actrița, în stângăcia ei, fusese maiestuoasă interpretându-și propriul rol.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)