Cinci

Actul 1.

Actorul intră în scenă. Sala încă se foiește, de parcă nici nu-l vede.
Actorul îsși drese glasul și rosti cât putu el mai bine și mai frumos:
-De la Nistru pâ'n la Tisa
Tot românii plânsu-mi-sa...
Spectatorii încep a strâmba din nas:
-Bagă, frate, d'ale carnavalului, d'alea mai vesele, că astea cu plângeri e prea triste!
Actorul ieși din scenă.

In pauză, cântăreața zăludă îi întreținu pe spectatori, injectând slănină în găină.

Actul al doilea.

Actorul se impuse chiar de la intrarea pe scenă, prin însăși prezenta sa. De partea sa îi era și vocea:
-De la Bârca la Viena...
Sala începu să se umple de fluierături și de aplauze, apoi spectatorii începură a se plictisi.
-Lasă-ne, nene, că până ajunge ăsta închide la non stop.
Actorul ieși și se refugie într-un fotoliu confortabil, unde să-și doarmă revolta.

In pauză, cântăreața zăludă injecta slănină în găină, încurajată fiind de public. Normal, cărui cântareț nu îi place să se audă cântând?

Actul al treilea.

Penurie de actori. Cei mai valoroși au plecat spre lumi mai bune. Cei rămași joacă prin filme de cartier, cântă manele sau fac reclame la teveu.
Ca urmare, film de cinemateca: "Salamandra".
În timpul filmului, unii dintre spectatori au ieșit să fumeze, alții să scrie romanțuri.
Cei din urmă nu-și permiteau să piarda timpul cu acest spectacol. Romanțurile lor se cerau imperios scrise cu scopul readucerii la stare de veghe a frumoasei adormite.
Vă rog, să nu le spună nimeni că între timp frumoasa devenise bunică, pe motiv că zmeul era mai mereu pe aproape, era musculos, iar simbria lui rotunjită cu sporul pentru nenumăratele ore suplimentare petrecute ca gardian al frumoasei adormite în așteptarea sosirii tipului cu romanțurile, le asigura un trai chiar frumușel. Vă mai rog încă o dată să nu le spuneți, vă rog! Dacă vor afla asta, scopul vieții lor va dispărea, iar ei nu vor ști ce să facă cu aceasta.

Actul al patrulea.

Bunavestire: "Hainele cele noi ale împăratului".
Echipa de piariști ai teatrului recomandă intrarea în scena a actriței, sperând astfel să capteze interesul spectatorilor.
Spectatorii, neam!
Actrița încerca să-și intre cât mai bine în rol, chiar dacă fu luată pe sus și aruncată pe scenă, fără să știe care este scenariul, care este regia și nici care era suflerul veritabil ori care erau figuranții, rezervele, impostorii.
Văzând că nu este apreciat modul cum ea își interpreta rolul, se gândi să-și adune jucăriile și să plece, așa cum a mai făcut și cu alte ocazii. Ceva însă, o reținu...nu se știe exact ce, ea știa!
Hotărând să rămână pe scena, actrița făcu o plecăciune, atât cât să ajusteze unghiul de vedere până în ultimul rând, își înfipse bine picioarele în sol și înlemni astfel, văzând venind spre ea, tare ca piatra, iute ca săgeata, respectul spectatorilor.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica