Ani

“Rezistenta, pace si cadenta” si “Tara, tara vrem ostasi” si “Uliul si porumbeii” si “Ratele si vanatorii” si “Lapte gros” si “Gajurile” si “Mima” si “X si 0” si “Leapsa” si “De-a fata ascunselea” si “Yams” si “Remi” si “Carti”.
Ma jucasem toate jocurile astea in copilarie. Si am crescut.

Auzisem asta intr-un cantec.
Barbatii astia se exprima asa de frumos, incat aproape ca-i crezi :).

Citisem asta intr-o carte:
“In timp ce Caroline era la bucatarie, poate spaland geamurile sau mai curand vasele, Jean-Jacques isi permise sa o cheme s-o intrebe ceva. Ea aparu in dreptul usii, nici cu totul in bucatarie, nici cu totul in salon. Indecizia corporala intre doua incaperi, iata ce nu s-a spus inca despre Caroline. Si Jean-Jaques nu putu face altceva decat sa traga concluzia ca ea avea o relatie erotica cu usile."
“Claire, de asemenea, oscila intre ambiante. Se putea afla atat intr-o atmosfera de fericire euforica, senzuala, cat si in momente de adevarata angoasa in care copilul ii lipsea. Ceea ce nici Jean-Jaques nici Claire nu stiau e ca ramaneau uniti in schimbarea starilor de spirit. Deprimati in acelasi timp, usurati in acelasi timp, isi traiau despartirea intr-un ritm de cuplu.”

Barbatii astia scriu asa de frumos, incat aproape traiesti avand iluzia ca ei chiar sunt iubibili si ei chiar miros ca o carte noua abia scoasa din tipar si ei chiar sunt catifelati ca luciul unei coperte de buna calitate si ca, la atingerea realitatii, nu se evapora ca himera unui fum de tigara sau aburii  paharelor reci.

Vazusem asta intr-un film
Ha, ha, ha, barbatii astia mint asa de bine, incat chiar au crezut despre ei ca sunt Dumnezeu. Pana si eu am crezut asta, atata amar de timp.


Scrisesem asta pe un forum

"Dar te rog frumos, nu-l poti compara pe actualul presedinte cu ceilalti! Primul i-a prostit pe cei multi si prosti, pe inculti. Al doilea s-a pacalit pe el insusi, pacalindu-i astfel si pe intelectuali. Actualul presedinte i-a prostit pe prosti, i-a prosti pe intelectuali, i-a prostit pe inculti, i-a prostit pe intelectualii rasati. Din acest motiv pur si simplu, il RESPECT.
………………………………………………………………………………………
Acum, revenind la discutia initiala, iti voi spune ceea ce gandesc si simt. Oamenii nu sunt egali unul cu altul. Asta datorita unicitatii fiecaruia. Oamenii sunt egali cu suma tuturor calitatilor si defectelor, faptelor, realizarilor, actiunilor, starilor si manifestarilor etc. proprii, atitudinea si comportamentul lor, toate avandu-si sursa in mentalitate. De fapt, daca ma gandesc bine, in sange, cuprinsa in memoria ADN-lui lor.
In ansamblul ei, omenirea arata precum corpul omenesc, fiecare celula-om avand locul si rostul sau. Trebuie sa recunoastem, insa, ca unghia nu are acelasi rol si rost ca si inima, nu?!
De aceea omul isi intretine starea de sanatate si de igiena, taindu-si periodic unghiile, parul, colturile, cuticulele, barba, mustata.
Cam asa vad eu cam care ar fi aportul fiecaruia in intreg acest complex electoral. Fiindca viata este rezultatul alegerilor facute in plan individual, dar si alegerile din plan colectiv iti pot aduce atingere, te pot deturna, te pot devia, te pot afecta, te pot infrange. Si e pacat. Mare pacat.
………………………………………………………………………………………
 
Acum, vorbind despre o celula unghie ca fiind oricine altcineva decat tu, este ca si cum atunci cand te scarpini si te zgarii, te superi pe unghie si o tai, fara insa a-ti reprosa faptul ca ai lasat-o sa creasca si n-ai taiat-o la timp. De aici o intreaga disertatie despre negrul de sub unghie, unghii lungi si /sau false, unghia lunga de la degetul mic, etc. pe care, cred eu, mai bine sa n-o facem!
Si oricum, important este sa incercam sa ne aflam locul si rostul nostru, inainte de a le atribui altora pe al lor, nu esti de aceeasi parere?
<<X: Daca se unesc undeva in aceasta lume 10 oameni liberi, vor putea conduce lumea!>>
Poate, dar cu conditia ca 5 dintre ei sa fie oameni creier si 5 oameni inima.
<<Y: Macar doi dintre ei trebe sa fie oameni limba, ca unu' s-ar putea sa nu faca fata>>
Un nu categoric! Oamenii creier nu au nevoie de limba ca sa comunice cu oamenii inima. Si apoi, daca vreunul cedeaza locul unui om limba, se vor confrunta imediat cu revendicarile oamenilor nas, urechi, degete, coate...si ajung de unde au plecat, adica de la votul democratic. :)
Speram ca lectia asta de viata ne-a fost deja indelung predata incat sa mai insistam in aceasta stupiditate.”

Scrisesem asta pe un forum, intr-un dialog cu oameni ficat si oameni unghii si oameni rinichi si oameni guri si oameni aparate.

Traisem asta in realitate.

Visasem asta intr-un vis:

“Sange

Deh, nu puteam sa fiu si eu normala? Nu! Pentru ca eu sunt anormala. Cu A mare: A-NOR-MA-LA.
Asta imi este Scutul invelita in care, care mai de care mai alegorice, mi-am facut intrarea in lumea asta plina de boulangii. Ca sa nu-si dea ei seama ca Predatorii sunt mamifere. Ma-mi-fe-re si ca alienii sunt in cacao pana peste urechi fara predator. Punct.
Mi-a luat ceva timp pana sa pricep care-i treaba referitor la ce rol ii revine lui in Matrix.
Bine, stiam asta inca de acasa, doar ca am uitat, incercand sa gasesc raspunsul la intrebarea “De ce vampir si nu varcolac”. Bine, raspunsul l-am gasit relativ usor. 
In primul rand pentru ca Varcolacul fiind propriul ei Soare, eu sunt Varcolacul. In al doilea rand, Vampirul nu are reflexie in oglinda, in consecinta este lipsit de ideal. Asta al doilea rand nu are nici o legatura cu nici un plagiat al vreunui etilist al literaturii mioritice, ci cu al unei perle scoase de un Anonim la bac, fie faimagoogle laudat!
Cel mai mult timp am pierdut militand prosteste pentru egalitatea in drepturi a Vampirului cu Varcolacul. Mi as! Uite motiv pentru care uitasem eu de Taina Matrixului. Norocul meu ca am un Cain credincios care imi aminteste ca am altceva mai bun de trait decat sa-mi pierd tonusul cu imbecili provinciali, mari amatori de tristeti de dupa amiaza ploioasa. Pai e limpede ca Buna Ziua ca cel mai Vampir e Capitalistul. Adica un Cap Destept de la Mega Image. Capul. Un soi de Cavaler Jedi. Macar are o sabie faina, nu o tepusa de penny market, din lemn de prun.
Catastrofa, ar zice patronul de la Humanitas. Cat despre capul institutului cultural roman, fuck off!
Catastrofa am replicat si eu, intrand-iesind intr-un plin de continut du-te vino, al unui gol marcat intr-o poarta fara portar: “Ce dracu caut eu aici?”
-M-ai chemat, sorela?
-Cu mine vorbesti?
-Da, da cu tine, cu cine altcineva? Nu vezi ca suntem doar noi doi pe aici?
-Eu n-am chemat pe nimeni! Eu am vrut doar sa stiu ce caut eu aici, atat!
-Poate ai nevoie sa mergi la toaleta?
-Sa stii, zic, ca asta era! Cautam un spatiu privat in care sa pot contempla in liniste la ziua de ieri!
Nu numai ca mi-a indus aceasta idee, dar m-a condus pana la usa toaletei si mi-a spus:
-Nu te grabi, sorela, te astept oricat va fi nevoie…
Am intrat pe usa aceea fara ca macar sa am o cat de vaga idee despre nimic. Nici macar nu simteam vreo chemare a naturii, nimic. Stateam si ma priveam in oglinda si incercam sa ma inteleg. Exact atunci am auzit din cabina alaturata un planset de copil. Deschid usa si dau peste un baietel. Il iau in brate si il pun la sanul meu...mare minune si cu glandele astea mamare! Copilul manca si crestea vazand cu ochii. Cand s-a facut mai mare ca mine, l-am dat deoparte:
-Hai, zic, ca ce-i mult strica! Ia mai bine zi-mi care este povestea ta?
-Povestea mea este ca mie mi-e foame tot timpul.
-Foarte frumos! “Mananca, roaga-te, iubeste”! Daca nu ai bani sa calatoresti, exista varianta low cost a internetului.
-?!.,:;!?
-Ia stai tu aici ca eu m-am saturat de povestile astea despre fronturile tuturor punctelor cardinale de pe care niciodata, dar niciodata nu primesc vesti noi! Hai ca ma fura somnul si inca nu am aflat ce caut eu aici.

M-am spalat pe maini si am iesit din toaleta. Am inaintat pe culoar si nu m-am oprit pana nu am ajuns in fata unui magazin ce vindea credite. Nu era o baza de date, nu era o banca de credit, ci era o banca de date cat se poate de personale, din care, fara sa ezit nici macar o secunda, mi-am luat doua fotolii din piele alba si o masa de billiard.
Cred ca erau ultimul lucru care mi-ar fi trebuit si tocmai de aceea cred ca erau si unicul lucru care de fapt imi lipsea. Ideea de a ma relaxa pe un astfel de sezlong dupa ce voi juca o astfel de partida, imi parea a fi o idee de miliarde.


-Singurica, singurica? Papusa, am un cort confort sporit pe plaja la eforie si unul pe valea cheii. Te bagi cu biliardul tau?
-Multumesc, dar nu multumesc, bibicule. Cunosc deja si gustul foamei si gustul frigului.

Am iesit.

-Orice iesire este o intrare!
-De acord!
-Stiti in ce ati intrat?
-Stiti ca, de fapt, dumneavoastra, Domnule, sunteti cel ce cauta un raspuns! Cel ce cauta, intreband? Am raspunsuri la toate intrebarile din lume, Domnule. Am sau le pot gasi. Dar nu vi le voi spune si trebuie sa stiti de ce: pentru ca nu ati mers niciodata mai departe decat a formula intrebarea. Sau poate ca stii si tu foarte bine, dar nu faci altceva decat sa-i provoci pe ceilalti. Nu spun acum ca astfel de provocari ar fi rele, dar cand adopti o astfel de metoda, strategie, tactica, atunci trebuie sa-ti asumi toate riscurile pe care acestea le implica.
-,
-.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie