Postări

Se afișează postări din iunie, 2011

Ani

“Rezistenta, pace si cadenta” si “Tara, tara vrem ostasi” si “Uliul si porumbeii” si “Ratele si vanatorii” si “Lapte gros” si “Gajurile” si “Mima” si “X si 0” si “Leapsa” si “De-a fata ascunselea” si “Yams” si “Remi” si “Carti”. Ma jucasem toate jocurile astea in copilarie. Si am crescut.
Auzisem asta intr-un cantec. Barbatii astia se exprima asa de frumos, incat aproape ca-i crezi :).
Citisem asta intr-o carte: “In timp ce Caroline era la bucatarie, poate spaland geamurile sau mai curand vasele, Jean-Jacques isi permise sa o cheme s-o intrebe ceva. Ea aparu in dreptul usii, nici cu totul in bucatarie, nici cu totul in salon. Indecizia corporala intre doua incaperi, iata ce nu s-a spus inca despre Caroline. Si Jean-Jaques nu putu face altceva decat sa traga concluzia ca ea avea o relatie erotica cu usile." “Claire, de asemenea, oscila intre ambiante. Se putea afla atat intr-o atmosfera de fericire euforica, senzuala, cat si in momente de adevarata angoasa in care copilul ii lip…

Vara

Intotdeauna consecventa in stupiditate se plateste. Frumusetea, in lumea afacerilor, a politicii, a razboiului, a sportului, a artelor este finalizarea. FINALIZAREA. Concretul. In afara concretului, sunt numai niste discutii ce tin de arta negocierii.

In lumea asta, oamenii interpreteaza dublu rol: cel ce da si cel ce primeste. Tranzactiile, de orice natura, se finalizeaza si se concretizeaza, in clipa (muzicala sau nu) in care cel ce da, da si cel ce primeste, primeste. Cel ce da, da ceea ce are de dat si primeste ceea ce are de incasat pe ceea ce a dat. Cel ce primeste, primeste ceea ce are de primit si plateste ceea ce a primit.

Iarna

Azi am plecat mai tarziu de acasa. Nu din cauza ca nu mi se uscase lacul pe unghii, sau pentru ca imi intrase rimel in ochi, dar pentru ca avem sa implinesc miracolul zilei, jongland cu Fapta, cu Gandul si Cuvantul.  E foarte posibil ca astfel sa fi atras intarzierea portalului ce avea sa ma conduca acolo unde si cand imi scrisesem sa ajung, la polul opus intamplarii de ieri dupa amiaza, cand am hotarat sa nu ma mai las la voia intamplarii, cata vreme aceasta intamplare este efectul cauzat de emotia necontrolata a unui conducator amator :) Si totusi undeva, nu stiu unde, se implinesc niste miracole mai ample si mai cuprinzatoare, a caror intamplare are consecinte ce-i retine ori ii pune pe drumuri pe jongleri, ce astfel intarzie sa apara acolo unde si cand sunt asteptati. Pentru un amator al emotiei, ratarea intalnirii poate avea un efect devastator, pentru un profesionist, insa, specialist in impletirea, teserea, coaserea, crosetarea, imbinarea de costume din sentimente, emotii, ins…

Primavara

Am petrecut acest week end la poalele Leaotei. Padurile sunt superbe! Verdelui inchis si batran al rasinoaselor li s-a adaugat acum, verdele crud al mugurilor si verdele proaspat al foioaselor tinere si nelinistite. Copacii astia sunt iubire pura. Se daruiesc cu totul si vor in schimb numai putin respect si apreciere. In definitiv, iubind si respectand copacii, inseamna ca te iubesti si te respecti pe tine, ca om.
Padurile, fanul crud si plin de seva, papadiile, galbenelele si albastrul florilor de nu ma uita, stanjeneii si, in general, florile de camp, mi-au amintit de faptul ca pamantul asta pe care traim noi, este unul binecuvantat.
Drumurile omului poate nu sunt cele mai bune, dar de o parte si de alta a drumului, viata isi vede de viata ei: vacile cu viteii, iepele cu manjii, berzele cu puii in cuibul lor s.a.m.d. Asta este feminitatea in puritatea ei.


Gandul rau si omu' bun

Ma durea o anexa la ce frig imi era! Imi era asa de frig, ca nu puteam sa ma dau jos din pat ca sa inchid usa. Ora 4:32 am. Zaceam in agonie, dardaind dureros, cand am auzit primele picaturi. Gandul rau si imaginea inundatiei venite de la cel de sus, m-a aruncat ca pe arcuri. Zic sa dau fuga sa-i anunt pe vecini, pana nu e prea tarziu si pentru unii si pentru altii. Gandul bun m-a tinut pe loc si m-a facut sa ma zgaiesc pe tavan, inainte de a-i smulge pe bietii oameni din bratele somnului. Zgaindu-ma eu asa, in semiintuneric, zaresc un Argonaut dandu-se cu capul de tavan. Vazandu-ma vazandu-l, zvaaaar, a zburat pe usa de la balconul meu ce da spre Zori de Zi. Ii iau urma, cu gandul nebunesc de a-mi lua si eu zborul. Nu, nu ratiunea si nici logica m-au tinut pe loc, ci faptul ca totul fusese o inscenare. Luna Noua si Luceafarul de Dimineata aveau nevoie de Ochii Mei care sa le dea valoare narcisismului lor. -Oh, sunteti frumosi, cum doar in vis un Inger se arata. Bine, doi. La fel de fr…

Feerie

A fost o zi ca oricare altă sâmbătă. O zi ca oricare altă sâmbătă în care nu mă dedulcesc cu plictisul, ci mă arunc în brațele haosului, tocmai pentru a fenta déjà vu-ul și a-i lăsa acestuia plăcuta impresie de premieră. Acum trebuie să recunosc că de la o vreme trăiesc având impresia că pe undeva, ceva am greșit și că fenomenul se petrece exact invers și că haosul este cel ce se refugiază în capul meu, căutând să găseasca o idee de constrângere și de organizare. Sâmbătă, ultima oară când am simțit haos în capu-mi, am dat fuga la oglindă, să-l invit la o discutie tête-à-tête. I-am zis:
-Uite care-i treaba: când simți nevoia unei îmbrățișări, caută un loc mai moale, mai elastic, mai încăpător, cutia mea craniană având și ea limitele ei de (f)rigiditate, ca oricare altă cutie craniană. Dacă n-ar fi așa, n-aș putea gândi la rece în situații de criză și m-aș panica și m-aș isteriza și asta m-ar face să fiu o biată femeie, și eu nu sunt o biată femeie, eu miss….știi ceva? Te …

3virgulăpatruspreX

Am fost la Magazinul Sora, la cumpărături. Da, da! Magazinul Acela de la Gara De Nord. Nu conteaza că de aproape douazeci de ani este în paragină. Pur și simplu am smuls lanțul de la ușă, cu mâinile și cu dinții, și am intrat.
Am intrat și m-am îndreptat spre raionul unde, în vremea copilăriei mele, se vindeau sutiene de la Triumf. Acum se vinde înghețata:
-Două cupe, vă rog, caramel și lămâie. Două cupe mari și generoase, o sumă de dulce-acrișor. Cam ca D, așa.
-Amândouă la un loc?
-Desigur, vă rog! De jur împrejurul inimii. -Ce nebunie! Dumneavoastră aveti inima în mijloc? -Haha! Și în mijloc și în cap, în loc de creier. Vă spun un secret: eu toată sunt o Inimă. M-am apropiat de urechea vânzătoarei și i-am șoptit: -Știți, și Uterul meu, tot o Inimă este. Apoi am dat din cap în semn de aprobare, i-am facut șmecherește cu ochiul, mi-am luat cele două cupe și am plecat foarte, foarte mulțumită. He, he, știam că nu am voie cu înghețata în Magazin, că doar scria maaaareee, la intrare: “…

...2, 1, zero

Prima oara cand s-a pus problema sa fac o alegere cu privire la viitorul meu, a fost in clasa a opta. Oricat m-as fi straduit (si nu zic acum ca as fi facut-o prea intens), nu imi venea nici o idee referitoare la ce viitor sa-mi aleg.
Eu de-abia daca imi facem temele pentru acasa. Tin minte ca-mi aruncam o privire peste ele, vedeam ca stiu sa le fac si ma intrebam de ce mi-as pierde timpul facandu-le. Pe vremea aceea nu erau inca la moda meditatiile, dar alegerea viitorului era o problema a intregii familii. In cazul meu si al surorilor mele, parintii nu s-au amestecat in aceste alegeri. Se rezumau sa ne repete de cate ori aveau ocazia ca daca invatam, invatam pentru noi, nu pentru altcineva.
Aveam pe vremea aceea ca diriginta pe profesoara de chimie, d-na Boldisor. Era pasionata atat de chimie, cat si de meseria sa de dascal. Pentru ca sora mea cea mare a ales chimia, considerata in anii '80 ca fiind de mare viitor, diriga m-a sfatuit sa fac aceeasi alegere. Oricum sco…

Cinci

Imagine
Actul 1.

Actorul intră în scenă. Sala încă se foiește, de parcă nici nu-l vede.
Actorul îsși drese glasul și rosti cât putu el mai bine și mai frumos:
-De la Nistru pâ'n la Tisa
Tot românii plânsu-mi-sa...
Spectatorii încep a strâmba din nas:
-Bagă, frate, d'ale carnavalului, d'alea mai vesele, că astea cu plângeri e prea triste!
Actorul ieși din scenă.

In pauză, cântăreața zăludă îi întreținu pe spectatori, injectând slănină în găină.

Actul al doilea.

Actorul se impuse chiar de la intrarea pe scenă, prin însăși prezenta sa. De partea sa îi era și vocea:
-De la Bârca la Viena...
Sala începu să se umple de fluierături și de aplauze, apoi spectatorii începură a se plictisi. -Lasă-ne, nene, că până ajunge ăsta închide la non stop.
Actorul ieși și se refugie într-un fotoliu confortabil, unde să-și doarmă revolta.

In pauză, cântăreața zăludă injecta slănină în găină, încurajată fiind de public. Normal, cărui cântareț nu îi place să se audă cântând?

Actul al treilea.

Penurie de…

Sase

Primul meu examen pica(n)t, din cele trei mari si late, a fost in anul intai de facultate, la drept. Ca profesor il aveam pe Ion Rucareanu. Atunci il vedeam ca pe un om deosebit, vesel, boem si capabil a ne capta atentia. Se vorbea despre el ca ii cam placea sa traga la masea si de fustele studentelor. La faza cu fustele n-as sti sa spun daca era asa sau nu, dar nu o data s-a prezentat in fata studentilor sai, vizibil alcoolizat. Tin minte ca intra in amfiteatru si facea fel de fel de glume. Il ridica pe cate un coleg in picioare si il punea sa-i faca o declaratie de dragoste uneia dintre fete, alcatuita numai din adagii,  in limba latina. Era extrem de amuzant, fiindca baietii intrau in jocul lui, balbaindu-se, fastacindu-se si, adeseori, punandu-se in situatii ridicole.
La prima ora de curs a pierdut cam un sfert din timp luandu-ma peste picior si vorbind in zeflemea de numele meu: "Ce nume e asta, Animari? Nici nu stiu sa-l citesc!” , spunea, jongland cu tot felul de improviz…

Șapte

Si a fost ziua mea. In seara de ajun statusem intinsa pe canapea, indeletnicindu-ma cu telecomanda, o treaba cu care nu ma indeletnicisem cam de multisor. Nu aveam chef sa scriu, nu aveam chef sa citesc, nu aveam chef de nimic. Uite asa am descoperit eu, in prag de cea de-a doua tinerete, cat este de placut sa te dragalesti putintel cu plictisul. O viata intreaga fugisem de el ca de dracu, pana m-am hotarat sa ma impiedic si sa cad in bratele lui.
Navigam printre iubirile interzise de la national, norma jean de la hallmark si maria antoaneta, de la hbo cand, intr-o pauza publicitara, am trait ceea ce nu mai traisem de mult. Am simtit cum in pantecul meu misca viata. Lovitura aceea cu care bebeul te anunta ca e la ora lui de joaca. Zambeam fericita…doamne, ce nebunie!
Stiam foarte bine ca viata este un ciclu, dar eu tocmai incheiasem un astfel de ciclu si, ca sa incep unul nou, ma gandeam ca mi-ar fi placut sa simt mai inainte de miscarea aceea de picioruse, sa simt spuneam, cum imi z…

Opt

Daca as fi invatatoare, ziua de marti ar fi ziua in care i-as scuti pe copii de programa scolara si i-as duce la cinematograf. Martea, Movieplex Plaza Romania iti ofera posibilitatea de a plati cu doar 10 lei un bilet la film. Un pret bun, la indemana oricui isi poate permite, de exemplu, un happy meal la Mac Donald. Sau un pachet de tigari. As alege un film de audienta generala si pe care eu l-am vazut inainte de a-i duce pe copii sa-l vada. I-as invata astfel sa inteleaga ca platind un astfel de bilet nu doar beneficiezi de conditii optime de vizionare a filmului, ci iti arati respectul pentru munca tuturor celor ce au contribuit la realizarea si difuzarea filmului.
Apoi as avea posibilitatea sa-i observ cum stiu si daca stiu sa se comporte in astfel de ocazii, cum stiu sau nu stiu sa-i respecte pe ceilalti spectatori aflati in sala, cum stiu sau nu stiu sa respecte munca celui ce intretine curatenia in sala de cinema.
Dupa vizionarea filmului le-as cere sa-si scrie opiniile. Sa spu…

Noua

"Villa Tvorcheska" (Vila Creatorilor de Arta), Studioul Italian, un loc deosebit unde sa petreci, in mod placut, cateva zile de vacanta. Un loc plin de bun gust si rafinament, prezent de altfel, in intreg satul turistic amplasat in apropiere de Veliko Tarnovo. Mancare delicioasa, super vin, muzica buna, toate la un pret foarte convenabil.
”Trecand peste disconfortul” de a avea ferestrele la nivelul solului, larg deschise spre gradina cu pomi fructiferi plini de rod, micul helesteu de unde o broscuta insista zi si noapte sa-si faca auzit glasul, o omiduta s-a ratacit pe bratul meu stang, dimineata pe la ora cinci, cand imi era somnul mai dulce, licuricii scanteiau de mama focului prin iarba proaspat tunsa, si apa susura in mica cascada improvizata la umbra unui mar, in vecinatatea cuptorului de paine pe vatra si a gratarului, pot zice ca am avut un sfarsit de saptamana foarte fain, sub atenta supraveghere a celor doi seteri irlandezi extrem de prietenosi.
Si toate acestea, pe…

Concret

Imagine

Nimic

Imagine

A nins cu parfum de tei

Am visat ca eram Romania. Ma cam implinisem. Ma priveam in oglinda si, in mod paradoxal, imi placea ce vedeam. Ma felicitam ca nu alesesem sa ma costumez ca o ciocata, aidoma Peninsulei. Suficient cat Oglinzii sa i se starneasca spiritul ludic si sa-mi proiecteze imaginea ca pe a unei Mese Rotunde, altfel nu-mi explic cum de in jurul meu au inceput sa roiasca, precum Cavalerii, sase barbati. La inceput mi-a facut placere, m-am simtit bine. Firesc, s-o vad si eu pe femeia careia nu-i place sa fie inconjurata de barbati! Am crezut ca am ametit de la atata beatitudine, fiindca la un moment dat am vazut ca cei sase erau, de fapt, trei, de fapt doi, de fapt si de drept, Unul. -Hai sa te scot in lume, ca uite in ce fel ai ajuns!
-Te cred si eu! Asa mi se intampla mereu cand intru in pielea personajului. Sa ma fac una cu Sf. Gheorghe, a fost ca si cum m-am facut una cu Sf. Mina, care se facuse una cu Praslea cel Voinic si Merele de Aur, ca altfel nu-mi explic cum de, imediat ce taiam capul …

Sambata

Michiduta este un tip fain. E prea fain ca sa nu-i spun eu, acum si aici, Ronston. Asta numai pentru a-l diferentia de Huston, de la Firma Rivala, firma ce pana mai ieri a detinut monopolul pe piata de sarmalute in foi de vita si care, mai nou, are grave probleme de capital de imagine all the people band ceai de tei si cantand, intr-o voce, giv pis a cens, ca oricum, ploaia care va veni le va potopi pe toate. Ceea ce s-a si intamplat, punand astfel punct ghiveciului informational, tratatul de impartire a cascavalului soldandu-se cu o reorganizare integrala, de pe urma careia penuria de paine a fost compensata cu surplusul de Pontus 1991 si pizza Hawai. Aici am intrat eu in scena, fiindca m-am potrivit pe aceeasi lungime de unda cu Ronston, el, cu natura lui de organizator si eu cu natura mea de haos.

Vineri

Am fost sa luam biletele la teatru . Cele pe care le-a rezervat telefonic d-na T, la rugamintea d-nei B, la rugamintea noastra, a d-nei S si a d-nei T.
Sa fie acesta un lant al slabiciunilor? Ale noastre sau ale societatii? Nu gasesti “la liber” aceste bilete. Lumea merge la teatru. Biletele se vand ca painea calda din perioada comunismului: pe sub mana, repede si nu mai multe de. La National, lipit la loc vizibil, un afis ne anunta ca nu se admit mai mult de 8 bilete pentru fiecare rezervare. Semnat directiunea.
“Lasati si ceva la casiera, atat cat sa”….sa ce? Eu vreau sa merg la teatru, atat.
Poate sambata seara, uitandu-ma "Pe gaura cheii", voi reusi sa inteleg cine este vinovatul.
Am luat biletele si am plecat. De data aceasta, la aceasta casierie, nu am mai lasat nici un banut in plus. Am mers pe jos pana in Romana. In drum am intrat la Humanitas si la Carturesti. La Humanitas era oferta: ”Cumparati trei, la pret de doua”…cumparati trei lumi si platiti doar doua. …

Joi

Am ajuns pe statia orbitala, plina de nerabdarea de a descoperi noul orizont al Noii Lumi. Culmea este ca totul parea a fi foarte asemanator Pamantescului, identic as spune, fiind amenajat dupa modelul unui resort de cinci stele de pe tarmul Oceanului. Mi-am aruncat geanta pe patul din camera si am iesit in fuga spre ceea ce intuiam a fi Plaja, iesind pe usa ce dadea la piscina. Un decor dragut, sezlonguri si umbrelute, muzica si un gard de jur imprejur, menit probabil sa-i apere pe hotelieri de privirile indiscrete ale celor de dincolo de el. M-am concentrat mai putin pe aspectul psihologic al prezentei gardului respectiv, ce-ti putea induce spaima fata de un eventual pericol, sau pe simbolismul acestuia, ce m-ar fi putut duce cu gandul la ingradire si am ales sa caut iesirea. O iesire ce s-a lasat indelung cautata. Tocmai cand am crezut ca sunt nevoita sa-mi infranez chemarea de a vedea ce se gaseste dincolo de limita frontierei, am zarit portita.
Bucuroasa ca un copil, m-am indr…

Miercuri

De ce scris si nu doar citit
Intotdeauna concretul a fost si este al scriitorului si al scrisului sau. Cititorul este o chestie abstracta, o masa amorfa care, desi exista, nu se va concretiza niciodata pe raftul unei biblioteci sau in arhiva vreunui site in virtual. In mod paradoxal, suportul scriitorului-cititorul-nu exista. Sau, mai bine spus, cititorul nu are trecut, nu are prezent, nu are viitor. Cititorul incepe a exista si a se concretiza abia in clipa in care isi exprima-in scris-parerea, opinia, trairea, simtirea, emotia, impresia, dorinta, viziunea. Intr-un cuvant, in clipa in care cititorul devine scriitor. Asadar, declar ziua se AZI, ziua eliberarii creatorilor mici si mijlocii de sub jugul listei obligatorii de lectura:)
Este ca si cum ti-ai lua destinul in mainile tale.
De ce blog si nu carte
A existat candva un moment zero, in care mi-am definit ca obiectiv, scrisul. Initial ma gandisem sa scriu o carte, pornind de la experienta mea de viata, prin care sa “dau mai departe”…

Marti

-Zi pe "cuvantul meu de pionier" ca-ti vine sa razi de aia 3. Esti prost cumva, fara suparare? Adica, pe bune, e ca si cum ai rade de un film la care ai mai ras de nenumarate de ori pana acum. Cum sa-ti vina sa razi de aceleasi si aceleasi replici, aceiasi actori, acelasi decor, aceeasi regie, acelasi scenariu?! E ca si cum ai rade de glumele lui Doru Octavian Dumitru. Ce gasesti de ras la niste retarzi, la niste retrograzi?! Ma gandeam ca poate nu sunt numai retrograzi sau batuti in cap printre cei ce tin lumea pe loc ci ca sunt si unii platiti sa creeze si sa intretina o permanenta stare conflictuala. Platiti sau motivati in vreun fel sau altul. Dar stii ce?! Tot dobitoc e si ala care face doar un job sau doar bizniz din asta. Adica, du-te dracului, chiar nu-ti dai seama ce faci?! Stii, chestia aia cu "iarta-i ca nu stiu ce fac"...fuck off!
-Hmmm…Zeitgeist.
-Despre Zeitgeist am avut de zis doar ca filmul mi se pare ca vine ca o confirmare la aproape toate consta…

Luni

-Femeie nebuna si descreierata ce esti! Muncesti in zi de sarbatoare?! Femeia privi la musafira nepoftita ca printr-o perdea de abur si ridica din umeri, intreband:
-Ce zi e azi?
Musafira nepoftita incepu a-i insirui, una dupa alta, semnificatiile acelei zile conform mai multor culturi transpuse in calendare. Femeia nu avea chef nici macar sa o vada, cu atat mai putin sa o asculte:
-Iti place cum am aranjat livingul? o intreba intrerupandu-i intrusei discursul. Simteam nevoia unei schimbari! Doar o mutare mi-a mai ramas de facut.
Si zicand aceasta, s-a urcat pe scara si a smuls fotografia veche si prafuita de la locul unde statuse batuta in cuie, mult prea mult timp. Se hotari s-o arunce  pe foc. Pur si simplu.
Locul ramas gol fu apoi ocupat de cele mai dragi poze ale ei: ei la munte, ei la mare, ei pe camp, ei tinandu-se in brate, ei sarutandu-se, ei, ei cu unii, ei cu altii...ai ei, ai lui si ai lor.
-Acum chiar ca sunt gata, ce parere ai? o intreba pe musafira nepoftita, dar aceasta…

Duminica

-Ceea ce ne lipsește din politică la ora actuală, pentru ca lucrurile să se îndrepte, este Mâna Femeii!
Glasul clar și răspicat al Președintelui îmi înfiora auzul. Nu știu acum dacă vocea sa mă făcuse să vibrez cu atâta intensitate sau mesajul său.
-Da, n-ar fi rău! N-ar fi rău deloc, am zis, gândindu-mă la biletele bancare de diferite valori ce au în comun o masculinitate absolut îndoielnică.  În definitiv și la urma urmei, așa cum îți este felul îți este și portofelul. M-am cam săturat de mâna tremurândă a unui pictor, de dramatismul de mahala, de nebunia geniului, de bărbile mai mult sau mai puțin istorice! Da, de Mâna Femeii este nevoie în politică, în economie, în societate! Exact ca la o Casă de Om.
-Interesantă abordare, se auzi după o scurtă pauză, glasul prezidențial. Dumneata fiind?
Eu, însă, eu eram sătulă de o astfel de mentalitate,  o mentalitate care strangula ideea cu imaginea idiotului, fie el și un excelent idealist în materialismul său.
Mă gândeam să-i spun Președint…

S'am incalecat p'o sa

Naiba m-a pus sa trag cu ochiul la cine te uiti tu! Falou za linc si zbang, ma trezesc cu un pumn in plex. Ma simt vizata. Ma simt vizata, pe de-o parte pentru ca niciodata, dar niciodata, in ciuda eforturilor profesoarei de romana, esuate in dispretul acesteia, eu n-am stiut ce-i ala infinitiv, in consecinta habar n-am de unde neconcordanta dintre fapticul-de fapt, sunetul- si scripticul i-urilor. Probabil ca din obsesia unora de a fi perfecti. Asta e, unii, in imperfectiunea lor, reusesc sa fie, fara nici un efort. Ca sa nu mai spun acum ca modul cum s-a rastit la bocanci in public, specific, tipic si caracteristic sarcinii pe care o poarta, mi-a daramat mitul excrocului. As fi jurat ca excroc este punga goala de sticsuri produse si ambalate la Onesti.
Oh, Zully….tadadadadam…iarta-ma ca mi-ai taiat macaroana iurilor …. tadadadadam …..aia lunga ca de la singular la multiplu...tadadadadam...lunga ca o zi de post…..tadadadadam…..lunga ca drumul de care mor cainii … tadadadadam….aia f…

Argument

Imagine

Lifting

-Elevii A si M au schimbat schema din testul grila la chimie! rasuna in clasa vocea dirigai. -Domnilor si Doamnelor, continua ea sa se adreseze prezentilor, in ciuda faptului ca unii dintre ei pareau a fi mai degraba absenti, jos palaria! Pentru fapta lor, A a primt un prim, iar M o prima, fapta sa fiind mai grava. Celelalte detalii nici nu mai conteaza, cata vreme sedinta cu Domnii si Doamnele a avut ca scop principal contributia noastra la fondul scolii si cel al clasei.

Frau Grette Muller nu-l avea deloc pe vinoncoa si mai era ca un sloi de ghiata. Am fugit cativa colegi de la ora ei, cu gandul sa ne intoarcem la ora de romana, dar ne-a vazut, afurisita! La Ozana, in vecinatatea scolii era o livada de ciresi. Timp de o ora ne-am ascuns de dupa copaci cu scopul de a ne pune burtile la cale, mai sanatos decat sa stam cu ele pe carte.Dupa o ora ne-am intors la scoala. Frau G.M. statuse toata pauza in clasa (pe capul celor constiinciosi, disciplinati si ascultatori), doar ca sa ne astepte…