Transparent

O echipă de oameni de ştiinţă de renume mondial au efectuat un studiu. Studiul a fost instrumentat pe o scală de valori specifica domeniului, ca având un minimum de satisfăcător şi un maximum de absolut. Obiectul şi subiectul studiului l-a constituit patologia sistemului endocrin.Ţinta şi targhetul acestuia a fost demonstrarea faptului că hormonul (cu femininul lui, mona) au fost dintotdeauna doar nişte curve, unicii vinovaţi de variabilitatea stării de sănătate fizică, psihică şi de ansamblu la femei şi alţi oameni.
Studiul s-a bazat pe voluntariatul unei femei care şi-a dat acordul să devină cobai în acest experiment, având ca motivaţie faptul că deja ea ajunsese la faza de unde nu avea altceva mai bun de făcut. Deoarece deja făcuse tot ce fusese omeneşte posibil până în acea clipă din viaţa ei şi nu mai ştia ce ar putea face pentru a se lupta cu plictisul, aflându-se practic în pericolul de a accepta ideea cum că acesta ar fi unicul rost şi sens dintr-o viaţă de om: “Plictisul. Suntem aici pentru a ne plictisi!”
Totul îi era necunoscut şi a început prin a fi iîchisa într-o cameră unde se afla un scaun şi un zid în spatele căruia era montat un ecran de cobalt.
La intrarea în cameră, cobaia, căreia până atunci i se măsuraseră toţi parametri de normalitate, se afla într-o stare de calm absolut şi echilibru. La prima vedere aducea mai degrabă cu o anacondă dacă nu grasă, măcar planturoasă şi melancolică până la apatie, judecând după zâmbetul tâmp pe care îl afişa mai tot timpul. Şi foarte leneşă, având în vedere faptul că prima alegere a fost să se aşeze pe scaun, în loc să încerce să escaladeze zidul.
De cum s-a aşezat, ecranul de cobalt a început a modela zidul printr-un joc de lumini, culori si sunete (joc al cărui creator şi organizator a rămas necunoscut până în ziua de azi), zid care la randul lui, o modela prin influentă pe cobaie.
Ecranul de cobalt bombarda zidul cu unde de lumini, culori şi sunete ce-l făceau pe acesta să devina ba neted ba aspru, ba fin ba rugos, ba umed ba uscat, ba mucegăit ba iasca, ba sec ba poros, ba coajă de portocală ba buretos, ba cu onduleuri, ba cu striaţii, ba lac ba puţ, ba cu una, ba cu alta, trecând prin tot spectrul de culori şi nuanţe şi toată gama de texturi.
Sigur că fiind zid, lui îi era uşor să suporte o astfel de schimbare la faţă, fără să-l afecteze foarte tare faptul  că un ecran de cobalt face din el ce vrea muşchiul lui, adică al organizatorului. Punctul sensibil şi nevralgic al subiectei a fost că aceasta avea suflet. Punct  care, intrând în interacţiune cu acţiunile concertate ale ecranului, au trecut-o pe aceasta prin toate stările sufleteşti, de la agonie la extaz, de la moarte la înviere, de la naştere la renaştere, de la clasic la modern, de la modern la avangardă, de la pastel la SF, de la blues la metal.
La un moment dat ecranul a facut din zid, o oglindă. Văzându-şi chipul în oglinda aceea şi realizând dezastrul la care o adusese ecranul de cobalt, cobaia avu un abces de nebunie, furie si revoltă de care nu se ştia capabilă, ce i-a dat forţa de a trece prin zid şi  de a sparge ecranul în mii şi milioane şi miliarde şi infinite particule de cristal şi alte minereuri. Feroase sau neferoase.
Văzând că în spatele ecranului fusese un simplu un laser, aceasta izbucni în cascade de râs, vibraţii ce avură darul de a-i şterge zidului toate urmele lăsate de trecerea tuturor undelor ce au trecut prin el, aducându-l pe acesta la starea iniţială.
Se simţea cumplit de obosită atunci cand s-a aşezat din nou pe scaun. Nu-şi amintea să se fi mutat, teleportat în altă încăpere, dar nu mai recunoştea locul în care segăsea. Zidul devenise de o transparenţa şi o claritate pe care nu şi le amintea să le fi avut sau sa le fi văzut la el, la primul lor contact vizual. Nu îşi amintea nimic, dar in mod sigur îi plăcea ce vedea: pe ea. Şi se vedea aşa cum nu se mai văzuse niciodata până atunci.
Surâse şi trase concluzia că rozul fusese cel ce-i declanşase criza şi a fost cel mai rau spectru de lumină ce s-a cerut nu a fi evitat, dar în mod sigur, tratat în consecinţă.
Tea time:)






Comentarii

  1. acest experiment, foloseste la ceva femeii?

    RăspundețiȘtergere
  2. femeii in general, sau femeii in particular:)

    pe tine cum te-ar ajuta un astfel de experiment?

    RăspundețiȘtergere
  3. femeii in particular. nu sunt de acord cu hormonul. as zice ca mintea e cea care comanda tot

    mie personal, mi-ar folosi in cunoastere, dar pana la un punct. as vrea si sa ia sf un astfel de experiment

    RăspundețiȘtergere
  4. mai tii minte: "lasa-ma sa ma joc cu mintea ta" :)

    textul acesta, si nu numai, poate fi inteles ca o replica a mea adresata fie pragmatismului in capcana caruia s-au lasat prinse asa zisele femei rationale, cerebrale, fie celor care si-au pierdut complet mintile si dau dintr-o criza in alta: a pubertatii, a adolescentei, a nefutaiului si a menopauzei, a osteoporozei si a lu'tanti roza:)

    RăspundețiȘtergere
  5. vai de mine. eu nu vreau un astfel de joc. altii s-au cam jucat cu a mea, in timp

    mai, eu nu-s tanti roza :))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie