Tablou

I se spunea Armatorul. Era un barbat inalt, saten, prezentabil, cu o constitutie atletica, mereu cu o tinuta impecabila si cu ochelari pentru distanta, desi cauza tuturor problemelor sale personale erau mai aproape decat si-ar fi dat seama. Vorbea mult, dar  rareori comunica. Probabil ca tinea si asta de cine stie ce tehnica de negociere, ca boala profesionala :). Despre calitatea sa de negociator, insa a vorbit propria sa expresie faciala, in momentul in care i-a sunat telefonul, s-a ridicat de la masa si s-a retras intr-un loc in care sa poata vorbi linistit. Vorbea la telefon intr-o alta limba, neglijand faptul ca se gasea in acel spatiu cel putin unul ce intelegea mai mult decat si-ar fi imaginat si dorit. Come on! Ce fel de negociator esti cand, in momentul in care iti canta mobilul, intreaga vara, mare, soare si cantec descatusat al unor pasari libere, se pot citi by your face!?
Langa el, Omul din Mijloc (pe care-l voi numi simplu, OM), unul care vorbea la fel de mult, dar fie ca spunea nimicuri sau nu, avea darul de a te binedispune, de a intretine voia buna exact precum copiii ce spun si fac lucruri si gesturi traznite.
Celui de-al treilea i se spunea Ursul.
In oglinda Armatorului, femeia blonda, mare amatoare de cochetarii si fineturi, femeia in rochie mov si cu buze de un rosu aprins. Unduia un evantai din dantela neagra in timp ce se lupta cu impresia ca parca i se acorda un pic mai putina atentie decat s-ar fi asteptat.
In oglinda lui OM, femeia bruna, cu bluza si fusta in alb si negru si gri, avand ca unica pata de culoare, ciclamul unghiilor, femeia a carei arie de acoperire si-o dorea a fi invers proportionala cu propria greutate, volum si constitutie de balerina. In oglinda Ursului, femeia Uliu.
Desigur ca aceasta descriere apartine povestitorului si este pe atat de obiectiva pe cat o lasa sa fie, subiectivismul individual al acestuia.
Erau asezati in jurul unei mese si priveau cu totii aceeasi imagine, creatie artistica a insusi Creatorului, imagine expusa in exteriorul casei pe a carei terasa se gaseau. Fiecare a spus ceea ce vedea in ea. Nici macar doi dintre ei nu au vazut acelasi lucru.
Asta probabil fiindca, de fapt, fiecare isi proiectase in exterior, propriul interior.
                                                                                         @
O cupa plina de dulce-amarui bauta pana la ultima picatura, un drum tarziu in noapte, o noapte de vis cu usile deschise.
O zi noua, o noua cafea, o cana rasturnata, un buchet de culori printre pagini de anotimp.

Comentarii

  1. acum eu sunt cea toxica pentru altii sau ei pentru mine?

    RăspundețiȘtergere
  2. In relatia ta cu altii, eu sunt doar un autsaidar :) Nu-mi cere sa arbitrez acest meci, pentru ca pur si simplu, nu vreau sa fac asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si daca Femeia se insala? Daca Armatorul juca doar jocul pe care ea il impusese pentru acel tablou? Armatorul poate chiar acorda toata atentia Ei, desi nu lasa sa se arate. Armatorul stie cine este Ea. Si stie ce vrea de la Ea. Ea este femeia cu unchii ciclam, rosii, imbracata in mov, rosu, alb, negru sau gri... Ea este femeia senzuala, senzationala, sublima, uneori inocenta, alteori incitanta... Ea are chip de inger, cei mai calzi ochi si il face pe Armator sa tresare doar la gandul ca ea exista undeva... acolo... Ea este ceea ce Armatorul isi doreste! Ea este viitorul Armatorului. Armatorul... Armatorul este simplu... este sincer... Dar ea neaga. probabil Armatorul... probabil Armatorul a fost doar un vis... Urat? Nu... Armatorul o iubeste pe EA! Si Ea stie lucrul asta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa zicem ca da, Ani... Sa zicem ca da. Si mai cred si in destin. Si mai cred in minciuna, adevar, jocuri de cuvinte, ermetism, mimetism, fericire si durere. Si da, cred in viitor, Ani.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am crezut si eu in destin si in viitor si in puterea cuvantului, in textele literare si religioase care-mi hraneau credinta si speranta, iluzia si amagirea.

    Acum cred in haos si in deriva, in ceea ce stiu si in ceea ce simt, in ceea ce nu stiu, dar ar avea darul de a-mi starni entuziasmul de a afla.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si ce e ceea ce stii, Ani? Ce simti? Ce ai vrea sa-ti starneasca din nou entuziasmul de a afla? Cheia e in viitor... Cheia e in culorile si figurile tale geometrice... Cheia e in Armator, in Urs, in Om. E o trilogie a haosului care ii bulverseaza pe toti. Unii poate stiu mai multe decat stii tu... Sau poate tu nu vrei sa vezi lucrurile asa cum sunt. Hraneste-te nu din carti si din ce scrijelesc altii... Hraneste-te cu propriile sentimente si cu propria-ti realitate.

    RăspundețiȘtergere
  7. Desigur ca sunt unii care stiu mai multe decat stiu eu. Unul dintre acestia esti tu:). Eu am apelat la dictionar ca sa stiu ce inseamna ermetism si mimetism. Cu aceasta ocazie am aflat ca ideea sau conceptul de mimetism m-a entuziasmat in mai mare masura decat ermetismul.
    Dar cel mai mult si mai mult ma entuziasmeaza dialogul acesta:).

    RăspundețiȘtergere
  8. Si pe mine ma entuziasmeaza... Poate... Doar poate... Ma simt parte a haosului aparent de aici.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie