Pe Cuvantul meu!

Martianul mi-a furat Solstitiul:).

Nu mai conteaza acum cine i l-a furat pe-al lui, de l-a determinat pe el sa faca o astfel de fapta. Omuletul verde, insa, mi-a oferit in schimb o noua viziune asupra societatii in care traim, si care nu este altceva decat o mare toaleta publica.
O toaleta in care, fie ca intram sa ne pudram nasul, sa ne aranjam parul sau sa ne spalam pe maini sau sa ne scarpinam in liniste unde ne mananca, invariabil ajungem cu totii sa ne ----- si sa ne -----(liniutele sunt in nr. corespunzator teoriei de nota 2x5=10).
Asta este adevarul ultim, al tuturor, fie ei imparati, regi, presedinti, maidanezi, macelari, cugetatori, actori, artisti, femei, barbati, copii si de alte nationalitati: toti suntem niste cacaciosi si niste pisaciosi. Ca unii se screm inainte de, ca altii fac pe ei si/sau pe ceilalti, ca unii sunt mai discreti iar altii mai zgomotosi, ca unii nimeresc tinta, iar altii dau rateuri, toti, dar toti facem in total, un mare rahat.
Ideea ca suntem aici pentru mancare, si ca, din cand in cand, ne mai lovim unul pe altul este doar partial adevarata. Asta pentru ca in timp ce foamea ti-o mai stapanesti, cu sfincterele nu te poti pune. Ele sunt neiertatoare…
Sa tragem apa, dara, dupa aceasta opera de tot ------- al creatorului nostru material.

Sursa: Metoda reducerii la absurd

Cine alearga dupa orice, nu prinde mai niciodata nimic. Cate unul mai castiga cate o medalie si, odata cu ea, greaua incercare a gloriei. Caci odata atinsa, gloria se cere a fi sustinuta, mentinuta si intretinuta, iar asta te poate impinge la tertipuri si artificii de care poate nici nu te credeai a fi in stare. La acest capitol, marii perdanti au fost dintre cei ce si-au depasit propriile recorduri. Mai trist este in cazul in care invingatorii au muncit mult pentru momentul lor de glorie, o glorie la care, daca nu au stiut sa renunte, i-a transformat din invingatori in invinsi. Totul este trecator pe lume, nu trebuie decat sa acceptam asta si sa redescoperim nemurirea si vesnicia noastra ca fiind altceva. 
Insa perdantii prin definitie, au fost cei ce au mostenit gloria de la inaintasii lor, fara ca ei sa o merite intr-un fel sau altul.

“Cineva acolo sus”, desi eu cred ca de undeva de jos, s-a plictisit nu de moarte, ci de nemurire si atunci a inventat tot felul de jocuri pentru muritorii de rand. Jocuri care poate ca ar fi fost amuzante sau distractive, daca nu s-ar fi dovedit a fi fost distructive. Jocuri pe care muritorii de rand le-au jucat fara ca macar sa se intrebe cu privire la sensul sau rostul lor si care au sfarsit, in marea lor majoritate, bazaind.

Priveam mai de mult la un documentar pe Discovery, un film despre cei mai bogati si renumiti oameni ai zilelor noastre. Nu stiu daca era un top anume, dar tin minte ca erau prezentati in paralel,  proprietarul unui lant hotelier ce se intindea pe intreg tarmul Mediteranei si Michael Flately. Primul vorbea despre grija, preocuparea si implicarea in afacere ce ii absorbeau in intregime tot timpul, energia si viata.
Cel de-al doilea povestea despre visul lui din copilarie pe care l-a vazut implinit dupa multa munca. Atunci cand a castigat primii bani, a inceput a-si satisface toate poftele si mofturile. Avea o frumoasa colectie de masini sport si de epoca de care era mandru. A zis ceva ce mi-a placut foarte mult. A zis ca se bucura de tot ce are, de tot ce a realizat, de tot ce a castigat, de viata lui. Dar a incheiat spunand :
”Stiu ca daca intr-o zi as pierde toate acestea, mi-as imbraca vechii mei blugi si as continua sa dansez”.


Care a fost cea mai plictisitoare zi din istorie
"11 aprilie 1954. Cel mai probabil această dată nu vă spune nimic şi este de înţeles pentru că a fost decretată cea mai plictisitoare zi din istorie.
Oamenii de ştiinţă de la Cambridge au ajuns la această concluzie după ce au introdus 300 de milioane de evenimente într-un program intitulat "Adevărata cunoaştere". Acesta a stabilit că în ziua de 11 aprilie 1954 nu a avut loc nimic notabil".

La dracu, pentru robotii astia nici nu conteaza ca ziua aia are gustul primului sarut, a primei nopti de dragoste, gustul de sange de la buza sparta de primul pumn primit intr-o cafteala pe cinste, gustul amar de a stii ca ai pierdut, gustul dulce acrisor al unei limonade sorbite cu paiul la masa primei terase deschise intr-o primavara insorita, gustul acru al unei vesti proaste, gustul intepator al unei emotii…robotii aia habar nu au ca ziua aceea a fost una de tot gustul. Gustul lumii asteia, cel de toate zilele.
Intr-un cuvant: thread :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie