Olive

 Sa ajung la evenimentul organizat de Maestru in punctul X de pe acoperisul lumii, nu a fost la fel ca atunci cand am fost la un vernisaj, la o lansare de carte sau la premiera unui film sau spectacol de teatru. Nu ma amageam ca m-as afla printre cei alesi, desi recunosc ca imi placea sa cochetez cu aceasta iluzie, dar concluzia la care am ajuns raspunzand acestei provocari, a fost ca “alesul” acesta a fost la fel de aleator ca traseul glontului intr-o ruleta ruseasca, provocarea fiind, in fapt, ajunsul la destinatie si nu evenimentul in sine sau prezenta pe o anumita lista de invitati.
Nu aveam nici o idee inspre unde sa ma indrept. Gandul ca pentru a ajunge la destinatie, echivala cumva cu reeditarea “Ingerilor si demonilor” lui Dan Brown, ma ingrozea. De fapt ceea ce ma ingrozea, era incultura mea. Nu stiam nimic despre iluminati, nu stiam nimic despre simboluri, despre arte si artisti, despre religii, despre istorie. Si, cu toate acestea, important a fost sa trec cel dintai pod, infruntandu-mi frica si asumandu-mi consecintele unei astfel de nebunii.
Probabil ca a fost suficient atat, ca sa mi se deschida o prima usa. O usa care dadea intr-un hol. Un hol fara nici o fereastra, fara scari, fara lift, fara macar un terminal IT, o portita de acces la world wide weird wild web. Un hol cu patru usi. Pe una din usi, o mana tremuranda scriese “Sinucigasul”. Pe una din usi, era scris citet “Fight club”. Pe una din usi era scris de mana, cu o caligrafie impecabila, “Slumdog millionaire” si pe una din usi era scris “Scoala de logica si dezbatere”.





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica