Bej

Pe strada mea a plouat invers, de la pământ la cer. Și de la sud la nord. Sau de la dreapta la stânga, cum vedeam eu că se petrec fenomenele, așezată fiind cu fața spre răsărit, cu spatele spre apus și cu cana de cafea în mână. Precis că explicația nu poate fi decât una: capriciul (sau poate aritmetica) celui care bate. Și care indiscutabil și-a găsit sfârșitul prin a se da bătut. Nu știu la alții cum a fost, dar pe strada mea, norii au stat în cap, când au plouat. Ca Absolem :)

În orice caz, este bine de știut că secretul reușitei nu se află în grosimea, subțirimea sau nr. de centimetri, ci în elasticitate, proprietatea aceea care nu lasă loc deformării plastice până la iremediabil, irecuperabil.

Binecuvântată fie cafeaua! Și mailul, pentru că m-a scutit de insistența poștașului de a bate la ușă exact când îmi era mie lumea mai dragă.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vineri

Amintire

Cealaltă

Albastra

Radiografie

Suit sixtin

Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,

Zgomot