Europa

Am ajuns acasa, dar deja stomacul meu isi cerea drepturile. Bine, bine, am invatat lectia inimii, dar acum mie mi-e foame. Si, ca sa vezi, in timp ce-mi astamparam foamea, m-a pus necuratul sa dau drumul la televizor. “Necuratul” despre care-ti vorbesc este dorinta aia de a fi mereu conectat la restul lumii. Sa vezi, sa stii, sa te informezi, stii tu, setea de cunoastere. Clik si la auzul meu, domnu’ tv mi-a adus bucuria vocii lui Oreste si a altor doi invitati al caror nume nu l-am retinut, dar pe care i-am mai vazut pe la emisiuni pe teme fantasmagorice. Si tema emisiunii era despre afirmatia babei Vanga cum ca Mesia s-a nascut in Romania, in anul 2005. Discutia roia in jurul datei de 24 decembrie, iar mie imi venea sa strig “gheata, bai, ca nu cautati unde trebuie”. De fapt, nu unde, ci cand. Buuun, mai ziceau ei despre faptul ca in sanul serviciilor secrete-irozii zilelor noastre-a inceput de atunci o efervescenta sora cu cea a unei tablete de calciu sandoz dizolvata intr-un pahar cu apa minerala carbogazoasa, care tintea uciderea pruncilor. Doar ca asta s-a intins pe mai bine de cinci ani, si ca abia acum se intampla, sub forma reducerii concediului maternal si a indemnizatiilor pentru copii.
Ma gandesc ca irozii astia n-au mai vrut sa repete istoria si au extins planul de exterminare in masa a tuturor celor aflati la varsta de mintea copiiilor.
“Ia mai dati-va-n spanac!”, le-am zis si am dat la proteve unde Dick si Jane se distrau de minune. Si eu cu ei. 
Da, dar odata ce mi-au implantat aceasta informatie in mintea mea-aia chinuita si incercata in fel si chip-nu mi-am mai gasit linistea pana n-am gasit raspunsul la intrebarea cine ar putea fi Mesia. Am inceput a rememora evenimentele marcabile din anul 2005, doar, doar gasesc un indiciu care sa ma scoata la lumina. Pai nu prea au fost: eclipsa a fost in 99, cutemur n-a fost, alegeri n-au fost, Base n-a fost suspendat, doar ziaristii au fost rapiti si eliberati, dar aia nu se pune, ca nu a fost in Romania. In Romania lui 2005 doar un eveniment ar putea fi asimilat unui astfel de eveniment: la 16 ianuarie, Adriana Iliescu a devenit prima femeie care la vârsta de 66 de ani dă nastere unui copil. Mda, dar asta aminteste mai mult de asa zisul antichrist, decat de Mesia. Asta m-a ingrozit ingrozitor si mi-am zis: “Nu. Nu vreau, nu se poate, nu las sa se intample o astfel de nenorocire, prapad si alte apocalispe, n-am cum! Trebuie sa-l gasesc pe Mesia! Trebuie! Numai el ne mai poate salva.”
Cum am zis asta, am declansat un al doilea val de cautari, cercetari, experimente si alte teste, pornind de data aceasta, nu de la ceilalti catre mine, ci de la mine catre ei. In ceea ce ma priveste, anul 2005 nu a avut nimic iesit din comun. Poate doar peripetiile prin care am trecut cu ocazia planificarii vacantei. Initial platisem o croaziera pe Nil, piramide, chestii socoteli pe Valea Regilor, dar cand sa plecam, exploda bomba la sarm el seic si agentia se sperie si ne tenta cu o alta destinatie, una mai buna si mai frumoasa: Tenerife. Eh, e buna si Tenerife, ne-am zis, dar tocmai cand sa plecam, fu anulat charterul, din cauza de neacordare de autorizatii la compania de lou cost. Si asa am ajuns, intr-un final, in Spania.
Revazand tot acest film, n-am putut sa nu fac o paralela intre pelerinajul meu si al Madonei, saracuta, ca si ea umbla din casa in casa ca pe fiul sau sa nasca, doar ca eu umblam pe la casele agentiilor de turism intern si international. Bine, bine, de aici s-a rupt filmul, ca nu se mai potrivea, ca eu aveam deja copiii mari. Plus ca ma cam distrasem inainte de eveniment, nu prea fusesem usa de biserica, de virgina, nici vorba.
Doamne, zic, trebuie sa gasesc un indiciu care sa ma conduca la Mesia, trebuie! Atunci mi-am amintit de ceea ce ziceau la tv despre numere si numerologie. N-am inteles ce-au zis. Doar ca patru l-ar semnifica pe Mesia. Ioc indiciu.
Oricum, in 2005 am implinit 40 de ani si avand in vedere ca m-am petrecut la Hard Rock Caffe, e clar ca buna ziua ca eu sunt Mesia.
Da, asa mai zic si eu! M-am uitat multumita in oglinda. Ma vedeam zambind si mi-am zis: "Ei, da, asa ceva vezi numai la doua Mi de Ani."




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie