marți, 10 mai 2011

Europa

Am ajuns acasă, dar deja stomacul meu își cerea drepturile. Bine, bine, am învățat lecția inimii, dar acum mie mi-e foame. Și, ce să vezi, în timp ce-mi astâmpăram foamea, m-a pus necuratul să dau drumul la televizor. “Necuratul” despre care-ți vorbesc este dorința aia de a fi mereu conectat la restul lumii. Să vezi, să știi, să te informezi, știi tu, setea de cunoaștere. Click și la auzul meu, domnu’ tv mi-a adus bucuria vocii lui Oreste și a altor doi invitați al căror nume nu l-am reținut, dar pe care i-am mai văzut pe la emisiuni pe teme fantasmagorice. Și tema emisiunii era despre afirmația babei Vanga cum că Mesia s-a născut în România, în anul 2005. Discuția roia în jurul datei de 24 decembrie, iar mie îmi venea să strig “gheață, băi, că nu căutați unde trebuie”. De fapt, nu unde, ci când. Buuun, mai ziceau ei despre faptul că în sânul serviciilor secrete-irozii zilelor noastre-a început de atunci o efervescență soră cu cea a unei tablete de calciu sandoz dizolvată într-un pahar cu apă minerală carbogazoasă, care țintea uciderea pruncilor. Doar că asta s-a întins pe mai bine de cinci ani, și că abia acum se întâmplă, sub formă reducerii concediului maternal și a îndemnizațiilor pentru copii.
Ma gândesc că irozii ăștia n-au mai vrut să repete istoria și au extins planul de exterminare în masă a tuturor celor aflați la vârsta de mintea copiiilor.
“Ia mai dați-va-n spanac!”, le-am zis și am dat la proteve unde Dick și Jane se distrau de minune. Și eu cu ei. 
Da, dar odată ce mi-au implantat această informație în mintea mea-aia chinuită și încercată în fel și chip-nu mi-am mai găsit liniștea până n-am găsit răspunsul la întrebarea cine ar putea fi Mesia. Am început a rememora evenimentele marcabile din anul 2005, doar, doar găsesc un indiciu care să mă scoată la lumina. Păi nu prea au fost: eclipsa a fost în 99, cutemur n-a fost, alegeri n-au fost, Băse n-a fost suspendat, doar ziariștii au fost răpiți și eliberați, dar aia nu se pune, că nu a fost în România. În România lui 2005 doar un eveniment ar putea fi asimilat unui astfel de eveniment: la 16 ianuarie, Adriana Iliescu a devenit prima femeie care la vârsta de 66 de ani dă naștere unui copil. Mda, dar asta amintește mai mult de așa zisul antichrist, decât de Mesia. Asta m-a îngrozit îngrozitor și mi-am zis: “Nu. Nu vreau, nu se poate, nu las să se întâmple o astfel de nenorocire, prăpăd și alte apocalispe, n-am cum! Trebuie să-l găsesc pe Mesia! Trebuie! Numai el ne mai poate salva.”
Cum am zis asta, am declanșat un al doilea val de căutări, cercetări, experimente și alte teste, pornind de dată această, nu de la ceilalți către mine, ci de la mine către ei. În ceea ce mă privește, anul 2005 nu a avut nimic ieșit din comun. Poate doar peripețiile prin care am trecut cu ocazia planificării vacanței. Inițial plătisem o croazieră pe Nil, piramide, chestii socoteli pe Valea Regilor, dar când să plecăm, exploda bombă la șarm el șeic și agenția se sperie și ne tentă cu o altă destinație, una mai bună și mai frumoasă: Tenerife. Eh, e bună și Tenerife, ne-am zis, dar tocmai când să plecăm, fu anulat charterul, din cauza de neacordare de autorizații la compania de lou cost. Și așa am ajuns, într-un final, în Spania.
Revăzând tot acest film, n-am putut să nu fac o paralelă între pelerinajul meu și al Madonei, sărăcuța, că și ea umbla din casă în casă ca pe fiul sau să nască, doar că eu umblăm pe la casele agențiilor de turism intern și internațional. Bine, bine, de aici s-a rupt filmul, că nu se mai potrivea, că eu aveam deja copiii mari. Plus că mă cam distrasem înainte de eveniment, nu prea fusesem ușa de biserica, de fecioară, nici vorbă.
Doamne, zic, trebuie să găsesc un indiciu care să mă conducă la Mesia, trebuie! Atunci mi-am amintit de ceea ce ziceau la tv despre numere și numerologie. N-am înțeles ce-au zis. Doar că patru l-ar semnifică pe Mesia. Ioc indiciu. Oricum, în 2005 am împlinit 40 de ani și având în vedere că m-am petrecut la Hard Rock Caffe, e clar că bună ziua că eu sunt Mesia.
Da, așa mai zic și eu! M-am uitat mulțumită în oglindă. Mă vedeam zâmbind și mi-am zis: "Ei, da, așa ceva vezi numai la două Mii de Ani."





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu