Cheia

Uliul facea rafting pe Izvorul Termal de la Pamukkale. De fapt, Ulia.
Ars, zise ea cand se ingrosa gluma, cautand din priviri iaurtul in care sa sufle cu nesat. In cautarea iaurtului ajunse la concluzia ca tot deasupra unui cuib de cuci este mai bine. Daca nu din alt motiv, macar pentru ca de la inaltimea aceea strugurii sunt intotdeauna dulci, fara echivocul conditionalului optativ.
Oh, dar acesta este numai deznodamantul, toate celelalte momente premergatoare acestuia, fiind deja inscrise, pe scoarta de copac, cu ajutorul scrisului, inca de pe vremea cand frumosii reprezentanti ai fortelor coercitive se jucau copilareste, facand propozitii si punand in aceeasi ecuatie “diavolul” si “florile dalbe” si dandu-le cand rol de subiect, cand rol de predicat.  De tot ceea ce avea nevoie cititorul, era Cheia, ca si conditie eliminatorie a iesirii lui din randurile incuiatilor si intrarii in lumea celor care nucuvanta.
Totul incepuse odata cu intrarea pinguinului in istoria arhitecturii, cu proiectul lui “prima casa”, cunoscuta si sub denumirea de “locuinte pentru trogloditi” si sustinuta pana in zilele veacului, fie de o gaura in soseta, fie de una din talpa.
De sfarsit s-a sfarsit in clipa in care presedintele s-a jucat de-a baba oarba, confundand cainele cu oaia, magarul cu vita, porcul cu arhitectul si pestele cu lamaia, de-a iesit de-o pomana pe cinste, dupa deliciul careia, s-a lins pe bot de forta de munca, fara de care viitorul politic al acestuia este deja trecut.
De la inaltimea mijlocie a zborului, Ulia zambea satisfacuta privind la zbenguiala  alor ei, la care daduse startul imediat dupa revelatia conform careia dragostea e o minciuna.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica