marți, 3 mai 2011

Cafeniu

Mă mai închin câteodată în faţa prostiei omeneşti… Sfânta Prostie Omenească.
Dar asta numai că rămăşiţă a unui vechi cult pagân de pe vremea când mă aruncăm la Pământ, zdrobită de frumuseţea zonelor balneoclimaterice, sau pe când mă înălţam cu balonul, survolând marea, munţii, dealurile, câmpiile, râurile, izvoarele, pădurile, sau pe când priveam admirând cei trei pui de labrador expuşi spre vânzare în dreptul Mega Image, de la balconul meu ce dă spre nord, nord-est, sau de pe vremea când mă pregăteam pentru balul absolvenţilor, sau de pe vremea când mă îndemna inima să plec din Balcani în Baltimore sau măcar la Balaton sau în Baleare, sau pur şi simplu în codru, unde să vorbesc cu brazii şi cu platanii şi cu castanii despre echo…eco
Domnule Eco, fiindcă ţin să vă spun că nu mă interesează nici sufixul, nici prefixul şi în consecinţă le-am amputat, concentrându-mă pe miez, domnule Eco, ziceam, cică dacă n-ai patalama la mâna şi nume de renume, nu ţi se permite sau nu-ţi sunt validate sau nu-ţi sunt acceptate părerile, opiniile, impresiile. Nu că impresiile astea ar avea la baza lor o senzaţie, o simţire, o chimie, nu, dar cică numai un senzaţional, un simţit şi un chimist ar avea căderea să-mi certifice mie ce să simt şi ce să nu, ce să spun şi ce să nu spun, ce să secret şi ce să nu secret.
Cum despre ce opinii vorbesc, domnule Eco? Păi despre pendul, că fiind cel numitor în concubinaj cu Edgar Allan Poe şi despre prăbuşirea Casei Usher.
Cum adică şi ce?! Ce şi!? Că doar la fel l-am atenţionat şi pe Galben c-o să-l trec marea dacă are- nu, nu răbdare, ci disponibilitatea de a aborda o nouă ţinută. Şi nu, nu e vorba de look, ci de conduită. Şi nici măcar de conduită, ci de stil, propunându-i, cu aceasata ocazie, stilul fluture. Şi, ce să vezi, că n-am apucat bine să-i arăt cartonaşul galben, că s-a înroşit tot că o lubeniţă coaptă de furie şi mi-a promis c-o să văd eu stele verzi.
Fain, am sărit în sus de bucurie şi l-am pupat cu sete pe gură. Ura, o să am tenişi noi de la converse, că eu alte stele nu recunosc. Aşa o să am şi în ce să-mi bag picioarele şi de ce.
Poanta e că eu mă tem că Tiger Wood ar fi fost mai potrivit că Woody Harrelson în “White men can't jump".



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu