Australia

Aparent fara nici un motiv, in ziua aceea pluteam intr-o stare de beatitudine. Reuseam cu greu sa tin pasul cu realitatea. Ca printr-un facut, radio guerilla, postul pe care il ascultam si de care ma agatam ca de o ancora din nevoia de a ma mentine cu picioarele pe pamant, a disparut in ceata. Pret de o  apasare de buton si la radio romantic, o solista isi abandona inima unui fiu risipitor, mai mult sau mai putin imaginar. Ah, uitasem complet de nebunia asta!
Apoi o alta marturisea ca a primit de la viata exact ceea ce a meritat. A primit? Dar de luat, oare ce si-o fi luat?
Dintr-odata m-am intristat. “Dar eu, eu cu ce dracu, doamne iarta, m-am ales din viata asta?!” Abia atunci am auzit vocea lui, care-mi spunea: ”Vai, dar dvs. sunteti o doamna, oare cum ati ajuns pana aici?”
“Aici unde? Asta este parerea dvs., domnule….” si n-am mai stiut ce sa spun, fiindca nu eram deloc dumerita daca cel ce-mi vorbise fusese dracul sau dumnezeu. Pentru ca de invocat, ii invocasem pe amandoi in una si aceeasi constructie lingvistica, avand forma unui gand, dar sensul si rostul unei introspectii. Nu puteam fi eu cea care-mi vorbea, pentru ca acelea nu erau nici vocea si nici vorbele mele, si nici macar ceea ce voiam sa aud. Si ma mai dureau si loviturile cu care ma alesesem de pe urma revelatiei mele.
Daca a vazut ca nu stiu ce sa mai spun, ca nu stiu nimic, nici cum am ajuns acolo si nici macar cine sau ce sunt, vocea m-a abandonat si m-a lasat chipurile in pace.
In pace pe dracu, caci incepand de atunci n-am mai vrut sa-l vad pe dumnezeu. Cum puteam eu sa-l aflu pe el, inainte de a ma afla pe mine?! Cum? Astfel a inceput Marele Zbucium, rupand de pe mine, straturi straturi de armuri in care ma impachetasem pana atunci, asa cum personajul din Marile Sperante, rupea draperiile grele de atata praf, lasand lumina sa intre in casa.
Nu, nu sunt o doamna. Doamnele, ca si domnitele, isi afla sfarsitul inchise intr-un turn care, chiar si unul de fildes fiind sau de clestar, tot o temnita, este. Deci nu sunt o doamna. Dar atunci ce sunt? De cantat nu stiu sa cant, deci nu sunt o cantareata.
De pictat nu stiu sa pictez, deci nu sunt o pictorita. De jucat teatru n-am jucat niciodata, caci tare bine ar fi fost. Deci nu sunt nici o actrita. Era clar, una peste alta, nu apartineam lumii artelor.
Din campul muncii tocmai ce iesisem dupa 25 de ani de munca silnica, cati mi-au fost necesari sa aflu ca acolo nu-i de mine.
Alpinist nu sunt, explorator nici atat, cercetator, neam, biolog nu, chimist nici atat, economist mi-au zis altii, inginer, nimeni…deci nu sunt una a stiintelor.
Si fiindca nu sunt nici gospodina, nici bucatareasa, nici menajera, nici ospatarita si nici telefonista, cu siguranta nu am fost niciodata omul serviciilor.
Daca este sa ma iau dupa cupe, vaze, diplome si alte premii, cu certitudine nu am fost un om al performantei, in sensul ca nu am facut un sport din asta. De fapt, nu am facut nici un sport.
Un om din lumea modei n-am fost decat in masura in care eu am urmat exemplul celuilalt. Daca este sa ma gandesc ca nimeni nu a urmat vreodata exemplul meu (sau poate ca l-a urmat, dar atat timp cat nu stiu eu, este ca si cum nu a fost),  inseamna ca nu sunt si nu am fost niciodata un top model.
Asta sunt: o nimeni si o pierdevara. Ba nu! Sunt din toate cate un pic sau un pic mai mult. Pot fi totul sau nimicul. Dar degeaba sunt, vreau si pot, daca nu am un D.
Un lucru este foarte limpede: atata timp cat iubesc barbatul, sunt femeie…

Mi-am amintit. Mi-am amintit cum este atunci cand esti viu. Adica fericit. Am fost atat de fericita, incat pana si fatada scorojita a casei de la nr. 78 de pe strada Carol Knappe, o vedeam ca pe o frumusete rara. Nu mai spun ca strada asta imi amintea de “Visul unei nopti de iarna” si ca asta mi-a fost suficient  sa am senzatia ca inima mea a devenit un balon care m-a ridicat pana deasupra avioanelor de ultima tehnologie, doar pentru a le dovedi ca nu am nevoie de fumurile lor cu care scrijelesc pe cer, una si aceeasi epistola in X si Y.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie