Asia

"Cred că s-a strecurat o eroare de percepție sau de interpretare pe undeva, cândva", se auzi vocea femeii din camera cealaltă. Până atunci nu mă concentrasem pe conținutul sau mesajul acelui dialog, ci mă mulțumisem să ascult blanda melodie a discuției. Zumzăiala aceea avea un efect odihnitor asupra mea. Era poate tot ce-mi trebuia în momentul acela, moment în care greutatea apăsării realității mult prea statice în mult prea dinamică ei, aproape că mă copleșise.

"Frumusețea nu este niciodată inutilă, iar ceea ce ți se pare a fi inutil, înseamnă că te-a păcălit cu iluzia de frumusețe. Frumusețea poate fi atât de înșelătoare! Altfel stau lucrurile cu urâțenia. Pe asta o știi de la prima vedere. Urâțenia este mereu sinceră, frumusețea nu întotdeauna. Frumosul natural, cel al ființei umane se vede cel mai bine în întunericul absolut. Acolo unde nu există umbre, nici verdeață, dar sunt și ceva durere, și întristare și mai ales suspin. Și fiindcă văd că faci trimitere la feminitate, atunci vin și completez, spunând:
întristarea înseamnă inima, mintea și trupul femeii. Și pentru că această este studioul, atelierul de creație se numește pântec. Și pentru că pântecul femeii să cânte frumos, atunci trebuie să existe întristarea bărbatului ei: inima, mintea și trupul lui...
Metaforele pot induce mari tulburări celor slabi de înger."
.................................................. .................................................. ..............
"Absolut! Vezi tu, și integrarea în absolut a fost deturnată de la firescul ei de tot felul de guru și alte guri păcătoase. Spirală mormaitoare și bâzâitoare organizată în public, nu te duce nicăieri, niciunde. Și nici predicile și nici rugăciunile și nici alte manifestări de masă.
Despre fericire se tot povestește. Toți facem asta, toți o căutăm în detrimentul întristării despre care îți vorbeam mai devreme, pe care, din păcate, facem tot posibilul să o dăm uitării, să o denaturăm, să o știrbim, să o descompletăm. Absolutul, că să fie absolut, țipă după nevoia de concret. Fericit cel ce știe că " fericirea are chipul tău!". Nu știu care este fericirea lumii de dincolo, dar materia are dreptul la fericirea ei, carnea și sângele omului, fiind infometate și însetate de fericire.
Ceea ce-ți voi spune acum nu trebuie privit nici că pe un sfat, nici ca pe o învățătură, nici că pe o recomandare. Eu spun ceea ce gândesc și ceea ce simt, cred și știu, iar tu vei hotărî ce ai de ales sau de făcut.
Neacceptarea și intoleranța sunt, în anumite situații, mult mai sănătoase decât a tolera și accepta tot ceea ce-ți poate provoacă suferință, deranj, disconfort, frustrare. Există păunițe, dar există și curci care dacă au gâtul roșu își imaginează că au mărgele și cum gâlgâie, cum își imaginează că înalță triluri de privighetori. Există și armăsari pur sânge, dar există și catâri. Există nebuni haioși, simpatici și amuzanți și există și demenți.

Te-ai gândit că poate nu pe ține te-a mințit, ci pe ea? Te-ai gândit că poate nici măcar nu s-a mințit, ci a trăit în minciuna ce i-a ținut loc de adevăr, ca nouă tuturor, de altfel?

Femeia asta "mincinoasă" ți-a fost de ajutor în felul ei, ajutându-te să știi ce să cauți și să-ți doreșți să găsești... s-o găsești pe ea, femeia ce să ți se abandoneze cu totul, femeia care simțindu-te pe ține în ea, știe că ea este tu și tu ești ea. Ține de cuplu, cu tot ce presupune și implică acest concept, înțeles, rost și sens. Iar dacă încă n-ai întâlnit-o, asta nu înseamnă că ea nu există, iar ceea ce te împiedică să ajungi la ea, este tocmai experiența pe care deja o ai. Uit-o! Las-o în urmă, eliberează-te de ea! N-au fost decât niște lecții de viață și atât. Mergi mai departe!
Și dacă tot nu crezi că ea există, atunci poate o inventezi chiar tu!"

.........................................................................................................................

"Ce-mi doresc eu? Să am trupul de 21 de ani și mintea de acum" :)

Comentarii

  1. Iti place ermetismul, Ani. Va place si tie, si ei. Si lui. Sigur ii place si lui. Dar daca el stie ca pentru el cautarea a luat sfarsit? Ca stie ce vrea, stie ce simte, nu se minte, nu s-a mintit si nu a mintit. Ca sufletul pereche se ascunde de el dupa un paravan al absurdului, dupa un blog anonim, dupa o inchidere in sine ce se vrea a duce la negarea realitatii, la uitare... Daca el nu vrea sa renunte la ea pentru ca stie ca ea este fericirea lui suprema? Chiar trebuie sa lase? Ar insemna ca el sa inceapa sa moara cate putin in fiecare clipa. Ea... Poate ea refuza sa vada asta. Vrea sa nu vada. Fuge de iubirea lui desi stie... Stie si simte tot.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ti-am scris cateva raspunsuri la aceasta marturisire (pentru ca nu-mi place sa-i spun comentariu), dar pana sa le public, le-am sters, fiindca mi-am dat seama ca in realitate nu stiu nimic despre sufletul pereche.
    Nu doar odata, atunci cand nu am stiut, mi-am imaginat, dar acum nu-mi pot imagina cum de fericirea suprema a lui, poate fi dorinta sau nevoia ei de a se ascunde in absurd.

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar sunt curios, Ani, cam ce ai fi avut sa-mi spui. Chiar sunt curios... extrem de curios...

    RăspundețiȘtergere
  4. De unde ai aceste certitudini despre ceea ce stie si ceea ce simte ea?

    A existat in viata mea un episod, sa-i spun, cu un tip care, la doar cateva saptamani de cand ne-am cunoscut, mi-a spus "stim amandoi foarte bine unde si la ce vom ajunge". Si eu am spus "da, stiu". Dar atunci cand am ajuns, mi-am dat seama ca nu stiusem nimic si ca ceea ce credeam ca stiu, a fost numai imaginatia mea, sau poate dorinta. Pentru mine a fost un moment de carpe diem, pentru el, faptul ca am fost sincera si i-am spus ca ar fi o greseala sa repetam episodul, s-a transformat intr-un motiv de frustrare :).

    RăspundețiȘtergere
  5. Acum vorbesti tu sau ea, Ani? Care dintre voi?

    RăspundețiȘtergere
  6. Si Ani, sa zicem... sa zicem doar ca... Se poate sa fie doar imaginatia mea care a luat-o razna si caut sa desfac fiecare cuvant si sens al vreunui blog din tot acest world weird wild web, ca sa te citez. sa caut sensuri, sa rezolv puzzle-uri care imi macina creierii, sa vad semne si semnificatii in tot si toate... sa ma simt soarecele A al lui mosu, sa ma vad profesor sau doctor in invierea lui, sa ma vad om sau armator la tine, sa ma citesc pe mine in o multime de locuri... pe mine si fapte care au avut de-a face cu o anumita perioada... Repet... se poate sa fiu doar eu usor schizofrenic... Cheia este la tine, Ani... la tine si la Ea! Crezi ca pot sa desfac acest mister? Sa deslusesc misterul care nu ma lasa sa dorm de mult prea multe nopti? Cine este Ea? Cine esti Tu? Cine sunt Eu? Odata, nume reale (cel putin doua)... acum, identitati ascunse in semne si semnificatii!

    RăspundețiȘtergere
  7. In Ani este Ea, Ea care nu mai este fiica parintilor ei, mama copiiilor ei, sotia sotului ei, nora socrilor ei, sora surorilor ei. Numai Ea.
    Exista o Ea, o astfel de femeie, in fiecare femeie, trebuie doar lasata sa se exprime.

    Ai vrea sa-ti spun eu cine esti tu? Asta vrei?

    RăspundețiȘtergere
  8. N-ar fi rau... chiar, crezi ca poti sa-mi spui cine sunt? SI Ea... ea exista, e acolo, undeva... stiu asta... Si... si cine e Elza, al treilea comentator? Hmmm... si pe ea simt ca o cunosc... Oare sunt nebun?

    RăspundețiȘtergere
  9. Elza este un suflet tanar si mereu indragostit :)

    Tu, Hathi, tu esti toate aceste semne si semnificatii-Jack Sparrow, Eduard Omul Foarfeca si Palarierul Nebun-in unul si acelasi Depp. Johnnie Depp. :)

    Cu certitudine esti nebun!!! Nebunii se recunosc intre ei, dar numai dupa ce se recunosc pe ei insisi ca fiind nebuni. Sper doar sa nu fii niciodata intr-atat de nebun incat sa omori ce ai tu mai bun, mai frumos si mai sfant ...pe ea. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu sunt nebun, Ani. Sau... Poate... Cine stie... Poate doar Mi-am inchipuit. Poate ea si-a inchipuit... Poate a fost doar fum... Poate eu am fost doar iluzia lui... Si singurul care s-a mintit am fost eu. Nu am ce sa omor... Nu poti sa omori o amintire, cum nu poti omori o himera... Poti doar sa-ti omori speranta...

    RăspundețiȘtergere
  11. Daca si cu poate astia ma omoara. Jocul asta al tau, slalomul tau printre certitudini si incertitudini, ma amesteste!
    Stii ceva? Nu-mi place sa omor sperantele unui elefant, ale Elefantului, si de aceea iti cer sa-mi spui tu cine esti si ce vrei :).

    RăspundețiȘtergere
  12. Eu, Ani... eu sunt doar un Elefant. Chiar vrei sa stii? Nici macar eu nu stiu... Doar credeam ca stiu. adresa mea de mail este, sa zicem, colonelulhathi@gmail.com

    RăspundețiȘtergere
  13. Si da, stiu ce vreau... Dar... Nu mai am dreptul sa vreau... Si speranta... Speranta trebuie si ea dosita intr-un ungher al creierului. Nu are nici ea dreptul sa mai iasa la lumina. Povestea elefantului este de fapt un roman scris cu zambet si lacrimi si inchis intr-o clepsidra sparta. Nici macar nisipul Nu stie ce a fost cu adevarat. Poate doar curcubeul, ploaia si ultima lacrima.

    RăspundețiȘtergere
  14. Si mai stii cine sunt? Sunt imaginea unui Urs transpusa intr-un amarat Elefant. Un Elefant care Nu Ar fi putut fi vreodata Urs... Sau poate invers....Ea stie, doar ea... Sunt o iluzie. Sunt certitudinea mea. Certitudinea mea este ca nu am avut nicio iluzie, si inca stiu ca Elefantul nu vede in Berbec imaginea unui Rac, ci vede doar jumatatea lui cea buna. Jumatatea langa care Ar fi vrut sa stea la o masa, intr-o camera goala,, intr-o seara de vara vesnica, in fiecare seara... Forever and two days.

    RăspundețiȘtergere
  15. O Captain! My Captain! :)

    "Dead Poets Society" la tine in gand :) Fain film!
    Stii ceva? Mie nu-mi place nici sa hranesc sperantele Elefantului, asa ca zic sa-ti asumi propria identitate, altfel risti sa te ineci in fumul propriului paradox. In paradox nu se poate trai, nu-ti poti fi, in acelasi timp, si iluzie si certitudine. Dar desigur, asta este numai impresia mea si tu ai libertatea de a alege si de a hotari in ceea ce te priveste:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vineri

Amintire

Cealaltă

Albastra

Radiografie

Suit sixtin

Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,

Zgomot