Asia

"Cred ca s-a strecurat o eroare de perceptie sau de interpretare pe undeva, candva", se auzi vocea femeii din camera cealalta. Pana atunci nu ma concentrasem pe continutul sau mesajul acelui dialog, ci ma multumisem sa ascult blanda melodie a discutiei. Zumzaiala aceea avea un efect odihnitor asupra mea. Era poate tot ce-mi trebuia in momentul acela, moment in care greutatea apasarii realitatii mult prea statice in mult prea dinamica ei, aproape ca ma coplesise. 
"Frumusetea nu este niciodata inutila, iar ceea ce ti se pare a fi inutil, inseamna ca te-a pacalit cu iluzia de frumusete. Frumusetea poate fi atat de inselatoare! Altfel stau lucrurile cu uratenia. Pe asta o stii de la prima vedere. Uratenia este mereu sincera, frumusetea nu intotdeauna. Frumosul natural, cel al fiintei umane se vede cel mai bine in intunericul absolut. Acolo unde nu exista umbre, nici verdeata, dar sunt si ceva durere, si intristare si mai ales suspin. Si fiindca vad ca faci trimitere la feminitate, atunci vin si completez, spunand:
intristarea inseamna inima, mintea si trupul femeii. Si pentru ca aceasta este studioul, atelierul de creatie se numeste pantec. Si pentru ca pantecul femeii sa cante frumos, atunci trebuie sa existe intristarea barbatului ei: inima, mintea si trupul lui...
Metaforele pot induce mari tulburari celor slabi de inger
."
.................................................. .................................................. ..............
"Absolut! Vezi tu, si integrarea in absolut a fost deturnata de la firescul ei de tot felul de guru si alte guri pacatoase.
Spirala mormaitoare si bazaitoare organizata in public, nu te duce nicaieri, niciunde. Si nici predicile si nici rugaciunile si nici alte manifestari de masa.
Despre fericire se tot povesteste. Toti facem asta, toti o cautam in detrimentul intristarii despre care iti vorbeam mai devreme, pe care, din pacate, facem tot posibilul sa o dam uitarii, sa o denaturam, sa o stirbim, sa o descompletam. Absolutul, ca sa fie absolut, tipa dupa nevoia de concret. Fericit cel ce stie ca " fericirea are chipul tau!". Nu stiu care este fericirea lumii de dincolo, dar materia are dreptul la fericirea ei, carnea si sangele omului, fiind infometate si insetate de fericire.
Ceea ce-ti voi spune acum nu trebuie privit nici ca pe un sfat, nici ca pe o invatatura, nici ca pe o recomandare.
Eu spun ceea ce gandesc si ceea ce simt, cred si stiu, iar tu vei hotari ce ai de ales sau de facut.
Neacceptarea si intoleranta sunt, in anumite situatii, mult mai sanatoase decat a tolera si accepta tot ce-ti poate provoaca suferinta, deranj, disconfort, frustrare. Exista paunite, dar exista si curci care daca au gatul rosu isi imagineaza ca au margele si cum galgaie, cum isi imagineaza ca inalta triluri de privighetori. Exista si armasari pur sange, dar exista si catari. Exista nebuni haiosi, simpatici si amuzanti si exista si dementi.
Te-ai gandit ca poate nu pe tine te-a mintit, ci pe ea? Te-ai gandit ca poate nici macar nu s-a mintit, ci a trait in minciuna ce i-a tinut loc de adevar, ca noua tuturor, de altfel?
Femeia asta "mincinoasa" ti-a fost de ajutor in felul ei, ajutandu-te sa stii ce sa cauti si sa-ti doresti sa gasesti... s-o gasesti pe ea, femeia ce sa ti se abandoneze cu totul, femeia care simtindu-te pe tine in ea, stie ca ea este tu si tu esti ea. Tine de cuplu, cu tot ce presupune si implica acest concept, inteles, rost si sens. Iar daca inca n-ai intalnit-o, asta nu inseamna ca ea nu exista, iar ceea ce te impiedica sa ajungi la ea, este tocmai experienta pe care deja o ai. Uit-o! Las-o in urma, elibereaza-te de ea! N-au fost decat niste lectii de viata si atat. Mergi mai departe!
Si daca tot nu crezi ca ea exista, atunci poate o inventezi chiar tu!"
.........................................................................................................................
"Ce-mi doresc eu? Sa am trupul de 21 de ani si mintea de acum" :)

Comentarii

  1. Iti place ermetismul, Ani. Va place si tie, si ei. Si lui. Sigur ii place si lui. Dar daca el stie ca pentru el cautarea a luat sfarsit? Ca stie ce vrea, stie ce simte, nu se minte, nu s-a mintit si nu a mintit. Ca sufletul pereche se ascunde de el dupa un paravan al absurdului, dupa un blog anonim, dupa o inchidere in sine ce se vrea a duce la negarea realitatii, la uitare... Daca el nu vrea sa renunte la ea pentru ca stie ca ea este fericirea lui suprema? Chiar trebuie sa lase? Ar insemna ca el sa inceapa sa moara cate putin in fiecare clipa. Ea... Poate ea refuza sa vada asta. Vrea sa nu vada. Fuge de iubirea lui desi stie... Stie si simte tot.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ti-am scris cateva raspunsuri la aceasta marturisire (pentru ca nu-mi place sa-i spun comentariu), dar pana sa le public, le-am sters, fiindca mi-am dat seama ca in realitate nu stiu nimic despre sufletul pereche.
    Nu doar odata, atunci cand nu am stiut, mi-am imaginat, dar acum nu-mi pot imagina cum de fericirea suprema a lui, poate fi dorinta sau nevoia ei de a se ascunde in absurd.

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar sunt curios, Ani, cam ce ai fi avut sa-mi spui. Chiar sunt curios... extrem de curios...

    RăspundețiȘtergere
  4. De unde ai aceste certitudini despre ceea ce stie si ceea ce simte ea?

    A existat in viata mea un episod, sa-i spun, cu un tip care, la doar cateva saptamani de cand ne-am cunoscut, mi-a spus "stim amandoi foarte bine unde si la ce vom ajunge". Si eu am spus "da, stiu". Dar atunci cand am ajuns, mi-am dat seama ca nu stiusem nimic si ca ceea ce credeam ca stiu, a fost numai imaginatia mea, sau poate dorinta. Pentru mine a fost un moment de carpe diem, pentru el, faptul ca am fost sincera si i-am spus ca ar fi o greseala sa repetam episodul, s-a transformat intr-un motiv de frustrare :).

    RăspundețiȘtergere
  5. Acum vorbesti tu sau ea, Ani? Care dintre voi?

    RăspundețiȘtergere
  6. Si Ani, sa zicem... sa zicem doar ca... Se poate sa fie doar imaginatia mea care a luat-o razna si caut sa desfac fiecare cuvant si sens al vreunui blog din tot acest world weird wild web, ca sa te citez. sa caut sensuri, sa rezolv puzzle-uri care imi macina creierii, sa vad semne si semnificatii in tot si toate... sa ma simt soarecele A al lui mosu, sa ma vad profesor sau doctor in invierea lui, sa ma vad om sau armator la tine, sa ma citesc pe mine in o multime de locuri... pe mine si fapte care au avut de-a face cu o anumita perioada... Repet... se poate sa fiu doar eu usor schizofrenic... Cheia este la tine, Ani... la tine si la Ea! Crezi ca pot sa desfac acest mister? Sa deslusesc misterul care nu ma lasa sa dorm de mult prea multe nopti? Cine este Ea? Cine esti Tu? Cine sunt Eu? Odata, nume reale (cel putin doua)... acum, identitati ascunse in semne si semnificatii!

    RăspundețiȘtergere
  7. In Ani este Ea, Ea care nu mai este fiica parintilor ei, mama copiiilor ei, sotia sotului ei, nora socrilor ei, sora surorilor ei. Numai Ea.
    Exista o Ea, o astfel de femeie, in fiecare femeie, trebuie doar lasata sa se exprime.

    Ai vrea sa-ti spun eu cine esti tu? Asta vrei?

    RăspundețiȘtergere
  8. N-ar fi rau... chiar, crezi ca poti sa-mi spui cine sunt? SI Ea... ea exista, e acolo, undeva... stiu asta... Si... si cine e Elza, al treilea comentator? Hmmm... si pe ea simt ca o cunosc... Oare sunt nebun?

    RăspundețiȘtergere
  9. Elza este un suflet tanar si mereu indragostit :)

    Tu, Hathi, tu esti toate aceste semne si semnificatii-Jack Sparrow, Eduard Omul Foarfeca si Palarierul Nebun-in unul si acelasi Depp. Johnnie Depp. :)

    Cu certitudine esti nebun!!! Nebunii se recunosc intre ei, dar numai dupa ce se recunosc pe ei insisi ca fiind nebuni. Sper doar sa nu fii niciodata intr-atat de nebun incat sa omori ce ai tu mai bun, mai frumos si mai sfant ...pe ea. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu sunt nebun, Ani. Sau... Poate... Cine stie... Poate doar Mi-am inchipuit. Poate ea si-a inchipuit... Poate a fost doar fum... Poate eu am fost doar iluzia lui... Si singurul care s-a mintit am fost eu. Nu am ce sa omor... Nu poti sa omori o amintire, cum nu poti omori o himera... Poti doar sa-ti omori speranta...

    RăspundețiȘtergere
  11. Daca si cu poate astia ma omoara. Jocul asta al tau, slalomul tau printre certitudini si incertitudini, ma amesteste!
    Stii ceva? Nu-mi place sa omor sperantele unui elefant, ale Elefantului, si de aceea iti cer sa-mi spui tu cine esti si ce vrei :).

    RăspundețiȘtergere
  12. Eu, Ani... eu sunt doar un Elefant. Chiar vrei sa stii? Nici macar eu nu stiu... Doar credeam ca stiu. adresa mea de mail este, sa zicem, colonelulhathi@gmail.com

    RăspundețiȘtergere
  13. Si da, stiu ce vreau... Dar... Nu mai am dreptul sa vreau... Si speranta... Speranta trebuie si ea dosita intr-un ungher al creierului. Nu are nici ea dreptul sa mai iasa la lumina. Povestea elefantului este de fapt un roman scris cu zambet si lacrimi si inchis intr-o clepsidra sparta. Nici macar nisipul Nu stie ce a fost cu adevarat. Poate doar curcubeul, ploaia si ultima lacrima.

    RăspundețiȘtergere
  14. Si mai stii cine sunt? Sunt imaginea unui Urs transpusa intr-un amarat Elefant. Un Elefant care Nu Ar fi putut fi vreodata Urs... Sau poate invers....Ea stie, doar ea... Sunt o iluzie. Sunt certitudinea mea. Certitudinea mea este ca nu am avut nicio iluzie, si inca stiu ca Elefantul nu vede in Berbec imaginea unui Rac, ci vede doar jumatatea lui cea buna. Jumatatea langa care Ar fi vrut sa stea la o masa, intr-o camera goala,, intr-o seara de vara vesnica, in fiecare seara... Forever and two days.

    RăspundețiȘtergere
  15. O Captain! My Captain! :)

    "Dead Poets Society" la tine in gand :) Fain film!
    Stii ceva? Mie nu-mi place nici sa hranesc sperantele Elefantului, asa ca zic sa-ti asumi propria identitate, altfel risti sa te ineci in fumul propriului paradox. In paradox nu se poate trai, nu-ti poti fi, in acelasi timp, si iluzie si certitudine. Dar desigur, asta este numai impresia mea si tu ai libertatea de a alege si de a hotari in ceea ce te priveste:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica