Albastra

Fusese o dimineata ploioasa. Spre pranz, insa, cerul s-a degajat, frigul s-a mai indulcit si speram ca pana seara sa se insenineze complet. Aveam sa ies. Fusesem invitata la o expozitie de fotografie vie, organizata in punctul “X” de pe acoperisul lumii.
Ceva imi scapa. De unde aceasta fixatie, cu necunscuta asta de “X”? Si de unde fixatia asta a omului de a scoate sunetul “a” lung pe care il asociaza uimirii sale? De ce, in astfel de momente, nu zice “v”, de exemplu?
-De la Xanadu, imi zise, si-mi inchise telefonul.
Probabil ca fusese obisnuit pana atunci, sau, mai bine zis, pana la mine, sa i se multumeasca pentru onoarea de a te numara printre invitatii sai, fara alte comentarii si intrebari. Sau poate ca mai mult decat niste lamuriri referitoare la eticheta tinutei, nu-i fusesera solicitate in astfel de situatii.
E drept ca organizatorul era cunoscut ca fiind unul de exceptie si ca, indiferent de tematica evenimentelor puse la punct de acesta, cronicile fusesera intotdeauna unele de excelenta.
Ultimul astfel de eveniment la care participasem avusese ca tema pe cei sase, cei trei ori doi, cei doisprezece (avand in vedere ca fiecare isi avea umbra cu el/ea), cei treisprezece, avand in vedere ca unul se afla deja la stadiul de sfanta treime, cei noi doi, cel unu. ”USA”, un fenomenal spectacol al unor usi inchise-deschise, din si prin care am iesit ca o boare de primavara tarzie.
Cu ocazia aceea ma desenasem in miez de grape fruit rose si kiwi. Mi le daruisem de ziua mea si asteptasem clipa sa le dau viata, ca semn al recunostintei mele.
Daca America nu ar fi fost, nu as mai fi stiut gustul acestui fruct. Si daca Asia nu ar fi fost, nu as fi stiut atingerea acestuia. Dar daca Africa nu ar fi fost, as mai fi cunoscut eu vreodata ce este frica? Frica de a te privi in ochi? Si daca Australia nu ar fi fost, as mai fi stiut eu cum este sa revin in paradis, dupa ce am fost rontaita de rotile dintate ale mecanismului marelui oras? Cum le-as fi putut cuprinde oare pe toate acestea numai intr-o Europa?
Daca toate acestea nu ar fi fost, i-as fi spus, nu as fi uitat sa-i spun: Oceania:)





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica