luni, 9 mai 2011

Africa



E ca si cum ai sta asa, pe canapea, cu capul in jos si cu picioarele in sus, in speranta ca astfel ti se vor aduna toate ideile in cap, speranta izvorata din dorinta de a afla raspunsul la intrebarea “Does anybody know what we are living for?” Ca dupa acest exercitiu de meditatie sa nu te alegi decat cu o durere de cap. Si dai fuga la farmacie dupa un piramidon si afli ca nu se mai exista si esti trimis la doctor dupa ceva mai performant.
Si ajungi la doctor, pentru ca durerea nu numai ca nu-ti trece, dar se intensifica.
“Ce se intampla, doctore?” este o intrebare suficienta ca doctorul sa intruneasca in regim de urgenta comisia medicala.
Si astfel esti supus la palpari, intepaturi, masurari, cantariri, scurs de sange si de alte fluide, pozat, radiografiat, taiat, incopciat, cusut si intrebat: cum va mai simtiti azi?
Si zici bine. Bine pentru ca esti inca viu si pentru ca nu te mai doare capul. Dar simti ca durerea a coborat si s-a localizat la cord. Si astfel esti supus unor teste cardio pentru a ti se stabili rezistenta la efort si nicidecum la stres.
Si incepi sa alergi. Si urci scari si fugi coridoare si te pierzi intr-un labirint al singuratatii, pentru ca nici nu stii cand toti doctorii, toate asistentele, farmacistii, laborantii, infirmierii si brancardierii au disparut in mod misterios. Si nu e nimeni care sa te intrebe nici cum ai ajuns acolo, nici ce cauti, nici daca te dor picioarele. Pentru ca da, durerea de cord a trecut printr-o criza de lumbago, printr-o durere in cur si a trecut prin talpile tale, la un alt nivel, la etajul unde se practica acupunctura dupa tiparul masinilor de cusut Singer.
Bune masini. Frumoasa croiala. Impecabila executie. Excelente finisaje. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu