Zig Zag

"Aur, argint, rodiu, pietre prețioase, roci, minerale, oțel-inox, fier și alte materiale de construcții".
-E adevărat? Chiar primiți spre răscumpărare tot ce se poate recicla? Trecusem razant prin dreptul magazinului încă aflat în proces de amenajare, al cărui poster-anunț lipit pe geam avusese darul să-mi atragă atenția. Nici măcar nu intuisem ceea ce avea să se întâmple și eram pornită să-mi văd de drum. Să-mi văd de drum, am zis bine, fiindcă în clipa aceea coada ochiului îmi bătu prietenește pe tâmplă: “Hei, parcă te lăudai că ești clarvăzătoare și că mai ai și o memorie vizuală de o precizie de-a dreptul microscopică! Unde ai impresia că te duci?” “The story of my life, păi cum altfel?! Păi cine să mă ia în derâdere dacă nu ai mei?! OK, OK, mi-am amintit ce am de făcut dar, come on, ai fi putut să fii și tu mai drăguț! Oricum greul tot după capul meu e.” “He, he, așa cap, așa pajură!” “Off, mai tacă-ți fleanca aia odată!” Am săltat doi-trei pași înapoi și am intrat în magazin. Prima încăpere era complet goală, doar o pictură aștepta, rezemată de un perete, să fie expusă. În a doua încăpere ce amintea de un birou, se aflau trei persoane. Identificându-i dupa sex, erau o femeie și doi bărbați, ea de o parte și ei de cealaltă a piesei de mobilier din lemn masiv și frumos sculptat, pe al cărui blat era așezată o balanță electronică și un laptop. Identificându-i dupa vârstă, ea se afla la vârsta de mijloc, unul dintre ei era la prima tinerețe iar al doilea era atemporal. Asta pentru că, din cap până în picioare, era alb ca varul. Din cauza aspectului său, mi-a fost imposibil să-l asociez pe albinos unei vârste anume, deși părea mai matur decât celălalt dar, având în vedere atitudinea lui, el era șeful. Dacă pornind de la aspect i-am putut spune acestua albinos, nu văd niciun motiv să nu-i pot spune tânărului- negrul- și femeii, cioara vopsită, de exemplu, cât timp tenul ei nu avea nici în clin și nici în mânecă cu nuanța pe care și-o alesese pentru podoaba sa capilară.
-Tot ce se poate recicla, modela, ciopli, șlefui, îmi răspunse amabil Albinosul.
-Am niște niste calupuri de gheață. Le-am moștenit odată cu retrocedarea calotei glaciare ce aparținuse Femeii Gri.
 -Gri, femeia gri, ați spus? Sigur nu este vorba despre Femeia în Alb a lui Wilkie Collins?
 -Nu, nici pomeneală, este doar o confuzie regretabilă. Nu știu însă cine se face vinovat de ea, pentru că mie mi-a fost limpede încă de la început cu cine am de-a face, având în vedere tendința ei de a-și masca aspectul și atitudinea flower power, în haine ce aminteau de spuma mării sau a laptelui, în aceeași măsură. O masca și o costumație total neadecvate, căci efectul a fost exact invers.
-În fine, zise Albinosul, aduceți la mine tot ce nu vă mai este de folos, tot ce nu vă mai trebuie. Le punem în balanță, vedem care către ce înclină și apoi ne ocupăm noi de transformarea lor.
-Ce bine că v-am întâlnit, chiar nu știam ce să fac cu tot molozul ăsta!
 -Moloz?! Cum spuneți, nu ne interesează starea lor, cât timp merg la topit.
 -Eh, nu-s chiar toate distruse, însă eu nu le mai port și nici nu le mai vreau în casa mea. Ca să scap de ele, mă gândeam să le dau argintarului din colț de stradă.
-Vai, dar cum o să faceți asta? Doar ați investit în ele, are rost o astfel de risipă? Pe lângă valoarea pe care le-ați dat-o utilizându-le, vă puteți chiar recupera banii. Noi avem de câștigat, dvs. aveți de câștigat, iar ele au de câștigat funcție de înclinațiile de care dau dovadă. Invățați să faceți afaceri, doamnă, zise în încheiere Albinosul, în timp ce-mi achita ca și contravaloare a noii sale achiziții, o sumă rotunjită prin ajustare în plus, față de cea afișata pe ecranul balanței electronice. Pe lângă lecția despre afaceri, am avut astfel ocazia să învâț lecția generozitâții unui om, mai presus de culori, timp, spațiu și nuanțe. O piatră filosofală, pură și limpede ca apa de izvor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica