vineri, 15 aprilie 2011

Vest lamentatie

Am iesit aproape goala in plina strada. Desculta, acoperita numai cu o panza albastra si cam transparenta si m-am postat in fata primului iesit in drum:
-Stii ce am facut eu, stii? l-am intrebat radiind de bucurie, sarind in sus si batand din palme.
-Esti bine, madam?!
-Nu, nu te-am intrebat daca sunt! Te-am intrebat daca stii ce am facut eu!
-Esti nebuna!
-Nu, nu te-am intrebat cum sunt! Te-am intrebat daca stii ce am facut eu! Vrei sa stii?  Da sau Nu?! Eu sunt cea care a facut ordine in casa, am omorat un soarece si o viespe veninoasa! Stii cine m-a ajutat, stii?
Chiar Henric al optulea! Zapacita aia de amica a mea l-a invocat…ce traznita si aia! Cica avea o polita de platit. Ha, ha, am ras eu ca o nebuna, numai una?!
-Femeie!!!! Ti-am acordat o prea mare atentie! Imi pierd rabdarea cu tine!
-Asta era si ideea, om! Sa-ti pierzi rabdarea, dar sa-ti recastigi propriile vibratii!
-Esti penibila, esti cea mai penibila, esti cea mai mare penibila pe care am intalnit-o vreodata!!
-Off!
I-am intors spatele si am plecat. In timp ce traversam pe diagonala trifurcatia, pe care am redus-o la absurd, indoind furculisionul cu forta gandului, schimbandu-i astfel sensul, rostul si intelesul, cantam cat ma tinea pe mine glasul, old mecdonald hez a farm, iaiao..
Vanzatorul de legume si fructe a strigat un urma mea:
-Dar jobenul, bastonul si vestonul? Tot al dumneavoastra?
-Nu, al Domnului, dar domnul este cu Mina!
Credeam ca este limpede ca buna ziua.
Sunt cam nerusinata. Sunt foarte nerusinata! Sunt cea mai nerusinata :)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu