luni, 18 aprilie 2011

Rotund

Da, dar pentru a fi eu UNA,  a trebuit să mă pun la încercare. Am trasat linia frontului și am aliniat la ea, de o parte și de cealaltă, cele două fețe ale mele, cele două jumătăți: cea îngerească și cea demonica.
"Marcati-vă teritoriul", le-am zis. "Fiecare cum puteți, cum știți, cum vreți. Fie că cea mai bună să învingă!", le-am mai spus și m-am retras din calea lor, în scaunul de arbitru.
De cum am dat startul, Îngeresa m-a indemnat:
“risipeste, risipește înainte de a începe să te aduni!
risipește-te! risipește-te tu!

îi este ușor vântului să împrăștie sămânța
dar el nu se uită la sămânța.
îi este ușor soarelui să le încălzească cu lumina lui,
îi este ușor apei să le ude,
îi este ușor pământului să le primească în burta sa,
să le hrănească și apoi să le arunce afară.
dar nici unul nu face diferența
între fân sau iarba rea
între ciuline sau trandafir
între grâu sau neghină.
pentru că nu poți să-ți iubești în mod diferit copiii.

doar tu te poți risipi,
precum un agricultor
înainte de a-și vedea cămările și cramele pline.
și ce agricultor și-ar umple cămările cu spini, ciulini sau buruieni?

risipește-te ca un agricultor
care știe că vine și iarna!"

“He, he, risipește-te, dar cu ce preț?”, întreba Demonica.
Stai că-ți spun eu...

…cum spuneam:

Unica și reala valoare a Totului este atunci când omul poate afirma:
"Am Tot ce mi-am Dorit! Nu-mi lipsește nimic!"
În rest, distanța dintre Tot și Nimic este atât de mare, încât ele se află în același loc, devenind unul și același.
Cu alte cuvinte, totul sau nimic...o mare minciună.
Ori că te devorezi risipindu-te, ori că te devorezi prin abstinență (abstinența fiind poate mai rea), ori că te devorezi psihic sau spiritual este același lucru.
Învață că ești un întreg și că fiecare parte din acest întreg are substanța, foamea și setea ei: mintea ta, ca și uterul tău, inima ta, ca și vaginul tău, trupul tău ca și sângele tău....toate celulele tale au substanța, foamea și setea lor. Să te risipești pentru ceilalți și să uiți de tine sau să le satisfaci doar pe unele, în detrimentul celorlalte, nu faci altceva decât să generezi dezechilibre”….

"Eu ți-am spus încă de la început că religia ta este URA", interveni Îngeresa. "Caută-te în oglindă și te vei găsi! De aceea vin acum și-ți mai spun că mai mult de cele câteva scântei blegi ce au ieșit din confruntarea dintre noi două, nu mai poate ieși nimic. Așadar, pentru senzații țări și focuri de artificii, încearcă un etaj mai jos. Până la nivelul celor care au sfârșit înecați de ură.
Oh, nu, nu pentru că acela ar fi nivelul tău, ci al lor!
Well, sper că am reușit și de dată asta să mă fac utilă ție. Și nu, nu trebuie să-mi mulțumești. Nu pentru că nu poți, nu pentru că nu ai cu ce, pentru ce, cum, sau pentru că nu mi-ar prinde și mie bine, din când în când, un masaj în tălpi.
Ci pentru că: "Iubirea îndelung rabdă; iubirea este binevoitoare, iubirea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Iubirea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Iubirea nu cade niciodată"...

"Bla, bla, bla"…râse Demonica…
"Acum, can i have my fucking scotch, you fucking moron?!
Asta a fost Erosul care a vorbit, nu Iubirea. Că tu știi că iubirea are și ea gradațiile ei. Erosul, care s-a revoltat de la atâta Agape cu apă plata și lămâie și de atitudini pline de platitudini."

"Multumesc", le-am zis amândurora", îmi sunt suficientă. Acum tăceți!"
Acestea fiind zise, am tras în aer focul de avertisment, am dat ordin trâmbițașului să dea semnalul de încetare a luptei și mi-am retras trupele ce porniseră atacul dinspre mine înspre mine. Mi-am scuturat apoi, tacticoasă, aripile, îndepărtând praful ridicat de copite în timpul luptei și am adormit așa cum mi-am așternut.

2 comentarii: