A rasarit orizontul

Desi esenta lui este una de trandafir, ~alcanicul acela raspandeste in jurul sau, parfumul generozitatii. La el acasa am respirat aerul demnitatii si al respectului, al bunului simt si al rafinamentului. Poate ca numele Sofiei nu a fost intamplator si ca aceasta l-a ajutat, daruindu-i intelepciunea de a selecta din toata povestea, numai ce-a fost mai bun si mai frumos.
Poate ca sunt subiectiva spunand asta. Sau poate ca sunt irlandeza, fiindca multi dintre acestia au vazut in tara trandafirului, o buna zona pentru afacerile lor. Oricum, ~alcanicul este amicul meu cel mai bun.
Tot in zona aceea mi-am cunoscut si fratele. Fratele ce nu-l avusesem niciodata. Cum de i-a venit lui,  pe cand eram captivi in trafic, sa coboare geamul de la masina si sa-mi strige ”Buna ziua, ~omenia!”
Ehei, ai macar idee cat de mult valoreaza aceste trei cuvinte? Dintre sute de masini blocate pe autostrada ce ducea spre orasul frumos, dintre miile de oameni blocati in camp deschis, la mai mult de 42 de grade, dintre toti, el  a zis “~omania, buna ziua!” Nici urma de nervi, nici urma de energii negative, nici urma de nervozitate, nici nimic. Parfumul lui nu numai ca este de esenta buna, dar si miroase placut, a scent.

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica