Iris

a…mic de mana a fost momentul cand am dorit sa ma inteleg, sa ma recunosc, sa ma regasesc.
...si am vrut sa ma vad, dar nu mai aveam ochi decat pentru tine...si am vrut sa ma aud, dar urechile mele erau doar ca sa-mi soptesti tu ceea ce doream eu sa aud...si am vrut sa ma simt, dar nu mai avem inima, ca ti-o dadusem tie pe toata...si am vrut sa ma regandesc, dar nu mai aveam cap, pentru ca mi-l pierdusem...aveam doar memorie, dar nici in ea nu mai puteam crede...
Atunci, ca un copil rasfatat, am vrut sa plang, dar lacrimile alea erau doar praf in ochi. M-am infuriat si am inceput sa urlu la soare. Si soarelui i s-a facut mila de mine si a inceput sa-si adune norii si sa-i puna sa-mi ploua mie pe fata pentru ca, deschizandu-se ca o oglinda, sa-mi pot vedea chipul…la vederea caruia m-a apucat rasul:
Tehnic vorbind, am fost un SMART. O, de fapt si de drept.
D.p.d.v. al desenelor animate, am fost nimeni alta dar locomotiva Thomas.
Matematic vorbind, am fost dintotdeauna o samanta de radacina ce avea sa fie ridicata la patrat, la cub, la cerc....si acum se asteapta sa simta pe pielea ei, infinitul.
A...mare de mana, de la free hugs :-)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie