AxA Nord Sud

“What a beautiful day we have! Everyday is a nice day!” Strigătul părea unul de luptă. Odată ce l-am auzit, nu l-aș fi putut uita. Printre toate celelalte sunete ale locului, acesta îmi vibra cu totul deosebit. Urmărindu-l, cu scopul de a identifica sursa, am văzut cum strigătul acela lua chipul unui bărbat aflat la a doua tinerețe. Acesta fiind sursa, eram aproape să-i descopar și izvorul.
Salutul acela al lui era în egală măsură adresat timpului și spațiului în care se afla, dar și tuturor celor ce din întâmplare se găseau atunci și acolo. Le zâmbea generos tuturor și, de cum prindea în ochii lui priviri, fie ele interesate, contrariate sau amuzate de straniul întregii lui prezențe, i se adresa privitorului, dornic de a le povesti despre el. Povestea vieții lui, povestea ce-l izbăvea de blestemul anonimatului aruncat asupra oamenilor, de prefabricatele unei lumi smintite de glorie.
Avea un mod bizar de a o face. Își petrecea aproape întreaga zi în jurul bazinului, stând la soare, înotând, ascultand muzica, dansand și consumând alcool. Fie că stătea la soare, fie că se arunca în apă, fie că dansa, nu uita ca din când în când, să ne anunțe despre starea de frumusețe a zilei. Parcă era piticul din Guliver.
“What a beautiful day we have! Everyday is a nice day!”, dădu strigătul de luptă al acelei după-amieze toride, se ridică de pe sezlong și, cu căștile la urechi, începu el să danseze, iar eu să zâmbesc. Parcă era Uriașul Singuratic. Trecea de la unul la altul, de jur împrejurul piscinei și îi invita pe oameni să-i asculte muzica și să danseze. Toți niște proști. Niște proști toți. Mă uitam la ei și învățam gustul și mirosul complezenței. Căci bizarul fusese, de fapt, al lor.
I-am zâmbit și mi-a zâmbit, dar nu s-a apropiat. Aș fi dansat cu el, dar poate că nu a vrut, sau poate că a vrut, dar s-a răzgândit. Dar poate că a vrut, dar nu a îndrăznit. Dar poate că a așteptat să fac eu acest prim pas de dans, iar eu nu l-am făcut, interpretând greșit hotarârea lui de a mă ține la distanță.
“I’m from My Way, ii spuse el bătrânei englezioaice, astfel încât să-l aud și eu. Mi-am aprins o țigară lăsând fumul ei să-i spună din partea mea:
“I’m from Ani’s Way”.
Doar dansasem și eu în plină zi cu soare, pe muzica fericirii de a fi. Dansasem în noapte cu lună plină, dansasem desculță pe stradă, dansasem în apa marii și în ploaie, dansasem în oglindă.
Revelația miscării a fost condiționalul optativ: dacă Nordul și Sudul ar fi ales atunci și acolo apropierea dansului, pentru toți ceilalți ar fi fost cataclism. Asta e, forța atracției gravitaționale a fost mai puternica decât forța atracției dintre doi poli diametral opuși, și totuși identici.
Nu și pentru furnici, însă. Pentru că cineva trebuia să plăteasca prețul de a se fi plasat la locul și momentul nepotrivite, astfel încât să stea în calea fericirii absolute, bruind conexiunea undelor cu formalitățile lor privind încadrarea între plan și termenele stabilite.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica