Magnetismul lui pol

Slavul ăla amestecase toate culorile. Îi trecuse lui prin minte să deseneze fluturași și să umple spațiul gol dintre poli, cu ei. Slavului îi plăcea să deseneze, dar n-avea răbdare la detalii, iar amănuntele pur și simplu îl înnebuneau.
Așa că, luând exemplul coastei dalmațiene, își turnă pe el o cantitate considerabilă de policolor. Apoi își desfăcu amplu aripile, având grijă să nu cumva să deplaseze cu anvergura lor, vreunul dintre poli, și începu a se înălța pe ritm de oci ciornie, de au văzut portughezii roșu în fața ochilor.
Gata, se terminase.
Nu mai știai să-l deosebești pe ungur de britanic, pe britanic de olandez, pe olandez de spaniol, pe spaniol de italian. Noroc cu ochelarii de eclipsă totală de soare, pe care îi păstrasem ca amintire de pe vremea când mă jucasem de-a predatorul cu un alien.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vineri

Amintire

Cealaltă

Albastra

Radiografie

Suit sixtin

Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,

Zgomot