L'ombelico del mondo

“La Mandragora”. De fiecare dată când treceam prin dreptul barului acela, mă imaginam alergând prin Il labirinto del Fauno. Oare ea, planta își dorise să fie om, sau poate fusese un om ce-și dorise mai mult să fie o plantă? Cred că nu voi ști niciodată. Dar îmi pot imagina. De data aceea am intrat și nu, nu eram singură. “De donde estas?” se auzi vocea tinerei femei, în loc de bună ziua sau cu ce anume vrem să ne serveasca. “From ~omenia”, i-am răspuns eu nici pe limba ei, dar nici pe a mea. “Ah,~omancele sunt frumoase! Am o prietenă ~omancă, are tenul așa de fin!” Știa ea ce știa, cum aș fi putut eu s-o contrazic? Îmi plăcea tipa și mă intriga umbra de tristețe din glasul ei. Și totuși, parcă nu era tristețe. Nici invidie parcă nu era, poate o ușoară tenta de inferioritate conștientizată. I-am spus că vreau o limonadă, ceva proaspăt, un fresh, dar ea și-a continuat povestea, vorbindu-mi despre mama ei, ~alcanică. Culmea era că nu știa nimic nici despre zonă și nici despre regiunea natala a mamei sale. Cunoștea, în schimb, multe rețete de cocktail, cu sau fără alcool. “San Francisco”-ul cu patru etaje și culori, a fost foarte bun, dar nu la fel de bun ca zumos de mango, de la Il Cubano. Ah, localul cubanezului a fost marea revelație. Nicăieri, niciunde în lumea asta, nu m-am simțit mai bine. Muzică super, fotografii pline de viață, țigări de foi, zeci de cocktailuri colorate, aromate, buchetate, zumos home made, super gustări...ce mai, exoticul la el acasa. Acum nu știu dacă și cubanezul s-a simțit intimidat de noi sau dimpotrivă, cert este că nu doar o dată a omis a ne trece pe nota de plată tot ce am consumat, în cel mai mic amănunt. In fine, apreciez gestul de a mi se oferi ceva din partea casei, dar detest orice obligație ce ar putea decurge dintr-un astfel de gest. Argentinianului i-a fost mult mai ușor să relaționeze cu noi. Natural. Se vedea că ne cunoaște și se vedea că ne cunoștea de la noi, de acasă. De altfel, simpatia a fost pe deplin reciprocă. Aidoma empaticei antipatii față de conchistadori, în general. Sunt situații când iubesc absența verbului exprimat prin predicat.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vineri

Amintire

Cealaltă

Albastra

Radiografie

Suit sixtin

Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,

Zgomot