Incolor, inodor si insipid de Visiniu

Pai unde, doamne iarta-ma, as fi putut eu s-o iau razna in luna mai, daca nu pe un camp plin de flori? Flori pe care un gradinar mai nebun ca mine le-a facut sa infloreasca doar asa, de-al dracului, ca sa am eu unde sa ma imprastii printre magnolii si crini, lamaita si trandafiri, liliac si margarete, maci si papadii, desprinse toate de pe una si aceeasi tulpina de nu-ma-uita.

Altadata n-as fi tinut doar pentru mine bucuria unei astfel de rataciri si as fi impartit-o cu cei pe care i-as fi vrut aproape. Eh, de data asta, m-am ascuns in acel univers ca sub un clopot, si n-am mai lasat pe nimeni sa intre si sa fure din florile mele, doar de dragul de a-si citi in petalele lor: “ma iubeste, nu ma iubeste”. 
Ete, nah! Uite ca nu-mi mai pasa de apropierile si departarile noastre!
M-am aruncat la pamant si am cazut in cer…aia care isi imagineaza ca se inalta atunci cand zboara, sunt niste fraieri :)
Pe cer norii luau niste forme incerte. Mai Intai i-am vazut ca pe niste razboinici in lupta, pentru ca apoi sa se transforme in brate larg deschise spre imbratisare.
Ploua, si cu fiecare picatura de apa, ploaia ma certa:
“Vorbesti mult, vorbesti foarte mult. Si scrii, scrii mult! Vorbesti si scrii, dar de trait, mai traiesti? Tu nu vezi ca a crescut primavara in ram si tu tot cu picioarele reci esti? Ia de aici un ceai de iasomie si grenadina si revino-ti!”
“O fraiera si apa asta de ploaie”, am ras in gandul meu. Dar ei nu i-am zis, ca n-am vrut s-o supar. In schimb i-am daruit, ca recunostinta pentru ceaiul ei, una dintre cele mai frumoase amintiri…

…de cand eram copii si cautam zapada cea mai adanca. Ne aruncam asupra ei, ne afundam in ea, ne contopeam cu ea. Ne jucam ore in sir. Eram uzi pana la piele, parul ne ingheta iar obrajii ne erau rosii ca focul. Nici unul nu simteam frigul, nici unul nu racea. Cu atat mai putin il simteam cand, mai marisori fiind, baiatul la care imi statea gandul toata ziua, ma trantea in zapada, lua un bulgare si incepea sa-mi frece obrajii cu el. Apoi ma invita la el acasa si o ruga pe sora lui mai mare sa ne prepare un ceai. Ne descaltam si ne puneam ciorapii pe soba, la uscat. El imi dadea sosetele lui ca sa nu-mi fie frig. Ne beam ceaiul ai apoi ma conducea pana acasa...
Pe vremea aceea nu stiam cum este sa ai mainile si picioarele inghetate.
”Asa si, acum ce-ai vrea?! Ce-a fost, a fost. Punct” se rasti la mine ploaia.
“Vreau o virgula, ca pe o pauza pentru respirat, asta vreau, daca vrei sa stii!” i-am zis apei de ploaie si am scos limba la ea. “Si mai vreau sa fiu eu insami!
Sa ma scol dimineata si din toate cate ma inconjoara, sa-mi recunosc doar iubirea Apoi zilnic sa-mi redescopar casa mea, gradina mea, strada mea. O strada vesnic proaspata, fie ca prospetimea ei vine de la albul zapezii, de la albastrul cerului, de la florile de mai, de la ruginiul frunzelor de toamna, de la ploaie ori de la zambetele celor ce o fac sa prinda viata: patiserul, brutarul, cofetarul, laptarul, postasul, zarzavagiul, croitorul, ceasornicarul, tutungiul, fotograful, pictorul, librarul, florareasa, carciumarul...ale tuturor celor vesnic indragostiti.
Si mai vreau sa fim noi, oridecate ori te apropii de mine, oridecate ori mana ta incearca sa-mi aseze suvita rebela de par, oridecate ori te apropii cu gura de urechea mea...de ce strigi? Nu trebuie sa-mi soptesti nimic de la departare!
Trebuie doar sa respiram acelasi aer. Si gata

Comentarii

  1. Odiseu, calare pe poneiul roz al lui Patapievici, care fusese, de fapt, reincarnarea calului troian, ce putea fi recunoscut-cu greu, dar nu imposibil- dupa constitutia aproape identica cu cea a omuletului lui Gopo :)

    RăspundețiȘtergere
  2. nu stiu, dar imi pot imagina ca tocmai tu ai plecat, imediat ce ai pus ultimul punct pe ultima pagina a ultimului capitol al Magicianului, transformandu-l astfel pe acesta, in Copacul aceluias autor :)

    ha, ha, ma gandesc sa pun si eu, azi, punctul pe un I si sa-ti spun (invers, dar cu ceva in plus) Aziel :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica