Foc. Aer. Apa. Pamant. Lemn. Metal. Rock

-Hei, cui ne lasi? strigara la unison Alb si Negru, pe un ton de Bleu Ciel cu sclipiri de Metal. Si unde crezi ca pleci? Nu pleci nicaieri!
-Oh, ba da, am zis zambind. Plec! Plec sa ma intalnesc cu  un strop de Frez intr-un Pastel.

Cu o viata inainte, iesisem impreuna. Imbracata cu rochia mea cea noua din matase de culoarea nisipului pe care isi dormeau somnul de veci, sparte cochilii de melci cafenii si cioburi jumatati de scoici rozalii, ale caror miez de perla devenisera una cu sfera mea de influenta. Pentru prima oara in viata mea imi invelisem picioarele in ciorapi fini din matase de culoarea unui rasarit de soare (daca nu stii despre ce culoare vorbesc, nici nu am cum sa ti-o descriu) si apoi mi le-am adancit in acei pantofi ai mei din piele naturala, una cu talpile mele. Pentru prima oara, cele doua materii venite astfel in contact, au inceput sa se respinga.
Din launtrul acelei rochii, adolescenta isi desfacu aripile si isi lua zborul ca dintr-o carapace in care zacuse inchisa pana in clipa aceea.
In afara mea, eu mergeam aproape de el. El, cel ce la randul lui, era preocupat de una si aceeasi lupta dintre materie si antimaterie.

Big Bang :)



                                                

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica