Foc. Aer. Apa. Pamant. Lemn. Metal. Rock

-Hei, cui ne lași? strigară la unison Alb și Negru, pe un ton de Bleu Ciel cu sclipiri de Metal. Și unde crezi că pleci? Nu pleci nicăieri!
-Oh, ba da, am zis zâmbind. Plec! Plec să mă întâlnesc cu un strop de Frez într-un Pastel.
Cu o viață înainte, ieșisem împreună. Îmbrăcată cu rochia mea cea nouă din mătase de culoarea nisipului pe care își dormeau somnul de veci, sparte cochilii de melci cafenii și cioburi jumătăți de scoici rozalii, ale căror miez de perlă deveniseră una cu sfera mea de influență. Pentru prima oară în viață mea îmi invelisem picioarele în ciorapi fini din mătase de culoarea unui răsărit de soare (dacă nu știi despre ce culoare vorbesc, nici nu am cum să ți-o descriu) și apoi mi le-am adâncit în acei pantofi ai mei din piele naturală, una cu tălpile mele. Pentru prima oară, cele două materii venite astfel în contact, au început să se respingă.
Din lăuntrul acelei rochii, adolescentă își desfăcu aripile și își lua zborul ca dintr-o carapace în care zăcuse închisă până în clipa aceea.
În afara mea, eu mergeam aproape de el. El, cel ce la rândul lui, era preocupat de una și aceeași luptă dintre materie și antimaterie.
Big Bang 
                                                

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vineri

Amintire

Cealaltă

Albastra

Radiografie

Suit sixtin

Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,

Zgomot