Alb, Negru si Rosu

Eram captiva intre doua lumi. Ajunsesem astfel dupa ce ma ratacisem intr-un dreptunghi de lumini si umbre, identificandu-ma cu diagonala lui. Cu diagonala, da, pentru ca si aceasta s-a dovedit in fapt a fi un balansoar. La fiece pas pe care il paseam, la fiece miscare, cele doua lumi isi remarcau granitele, luandu-ma ca pe un reper de linie punctata si impedicandu-ma sa ies din aria lor de influenta.
Despre perimetru, nici vorba. Parea o tinta de neatins, un miraj al desertului, o linie de orizont. Eu nu voiam decat sa scap, iar ele nu voiau decat ca eu sa aleg. Alb sau Negru. Alb ori Negru.
Daca as fi avut de ales dintr-un curcubeu, mi-ar fi fost usor dar asa, n-as fi renuntat la Alb, chiar daca Negrul este preferatul meu. N-as fi renuntat la Alb, numai pentru ca eram o particica din albul acela. Ar fi insemnat sa renunt la o parte din mine, iar asta mi-a fost imposibil de facut. Ah, de-as fi avut macar un indiciu cat de mic de care sa ma fi ajutat in alegerea pe care o aveam de facut! Dar nu aveam. Sau nu-l vedeam.
De cum inclinam spre Negru, Albul dadea iama in amintirile mele, cautandu-le pe cele mai frumoase. De cum inclinam spre Alb, Negrul isi revendica primordialitatea.
”Rosu!" Stop.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica